Dealurilor Moldovei › COTNARI HUSI IANA IASI

COTNARI D.O.C.

 HUŞI D.O.C.

IANA D.O.C.

IAŞI D.O.C. 

 

 

VIGNETI PERIENI IANA

VIGNETI PERIENI IANA

COTNARI

D.O.C.

CAIET DE SARCINI

pentru producerea si comercializarea vinului cu denumire de origine controlată

(fonte O.N.V.P.V.)

 

I. DEFINIŢIE

 

Denumirea de origine controlată “Cotnari” se atribuie vinurilor obţinute din strugurii produşi în arealul delimitat pentru această denumire, cu condiţia respectării tuturor prevederilor din prezentul caiet de sarcini.

 

II. LEGATURA CU ARIA GEOGRAFICĂ

 

Calitatea vinurilor cu denumire de origine controlată „Cotnari” este asigurată în primul rând de clima şi solul regiunii. Condiţiile naturale întâlnite aici sunt dintre cele mai favorabile cultivării viţei-de-vie, întreaga zonă fiind încadrată în zona CI.

Podgoria Cotnari, este situată la contactul Podişului Sucevei cu Câmpia Moldovei, la intersecţia paralelei de 47˚21’ latitudine nordică cu meridianul de 26˚25’ longitudine estică.

Tranziţia între aceste două unităţi se face pe planul versantului estic al Dealului Mare-Hârlău (cuprins între şeile Ruginoasa – Tg. Frumos, la sud şi Bucecea – Botoşani, la nord). Acest versant, cunoscut, pe scurt, sub numele de Coasta Cotnarilor, reprezintă unitatea teritorială pe care se dezvoltă cea mai mare parte a podgoriei. Ca aşezare geografică, podgoria Cotnari se află în partea de nord-est a ţării.

Depozitele geologice care alcătuiesc relieful comunei Cotnari care aflorează pe platouri, versanţi, terase şi văi aparţin Sarmaţianului inferior (Volhinian), Sarmaţianului mediu (Basarabian), precum şi Cuaternarului, fiind constituite din marne, nisipuri, argile şi intercalaţii de gresii subţiri.

Relieful podgoriei Cotnari se prezintă etajat în trepte, fiind reprezentat de platouri structurale (Dealul Cătălina – 395 m, Dealul Stroieşti – 392 m, Dealul Chetrosu – 280 m), interfluvii sculpturale (Dealul Mîndrului – 260 m, Dealul Ţiglaele lui Baltă – 252 m., Dealul Măgura – 231 m.), terase (Dealul Morii, Dealul Dumbrava, Dealul Naslău, Dealul Juleşti, Dealul Rîtu Porcului) şi lunci (Lunca Bahluiului, Lunca Cîrjoaia, Lunca Buhalniţa).

Sub aspect climatic, podgoria Cotnari se află la intersecţia maselor de aer est-europene specifice Câmpiei Moldovei cu cele baltice specifice Podişului Sucevei.

Clima din zona comunei Cotnari se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 9˚C, precipitaţii medii anuale de 474,6 mm şi vânturi dominante dinspre nord–vest, sud–est şi sud.

Din punct de vedere hidrografic, podgoria Cotnari face parte din bazinul mijlociu al Bahluiului. Pe teritoriul podgoriei Cotnari se remarcă prezenţa cernoziomului levigat (pe platourile înalte), care se pretează în mod special la cultura viţei-de-vie, fapt ce a condus la renumele istoric al Podgoriei Cotnari.

Relieful podgoriei Cotnari este reprezentat îndeosebi prin Coasta Dealului Mare-Hârlău (dintre cursurile superioare ale Bahluieţului şi Miletinului), separă cele două importante subunităţi geomorfologice ale Podişului Moldovei de Nord: Podişul Sucevei şi Câmpia Moldovei.

Relieful de coastă, respectiv versantul estic al Dealului Mare Hârlău, se constituie în principalul amplasament al plantaţiilor viticole din această podgorie.

Coasta se desfăşoară altitudinal pe un ecart de aproape 300 m între fundul depresiunilor de contact (100-200 m) şi

muchea platourilor structurale (în jur de 400 m), cu o înclinare medie de 7°, dar cu variaţii între 1°- 3° pe fâşia glacisurilor de la poale, 3°-15° pe întinsa porţiune mijlocie (cu principalele culturi viticole) şi peste 15°-20° pe frunţile înalte ale platourilor structurale.

Planul înclinat al coastei la care ne referim este puternic accidentat în lungul său (dintre Bahluieţ şi Miletin), încât valorile generalizate de mai sus rămân doar orientative. În realitate, energia mare de relief a atras un puternic atac al organismelor hidrografice, care au fragmentat-o des şi adânc, complicându-i mult configuraţia morfologică de detaliu. Văile transversale mai importante (Bahlueţ, Cârjoaia, Buhalniţa, Bahlui, Miletin) s-au insinuat regresiv departe spre vest, delimitând diverse compartimente în lungul coastei (Cucuteni, Cotnari, Hârlău, Frumuşica), iar văile torenţiale de rang inferior (Cucuteni, Băiceni, Stroreşti, Horodiştea, Mitoc, Graur, Zlodica, Zagavia, Deleni, Feredeni, Rădeni, Flămânzi), au sculptat în spaţiul acestor compartimente tot atâtea bazinete de adăpostire (ideale pentru viticultură), diversificând la maximum topografia coastei, expoziţiile şi declivităţile acesteia.

Aceste mezo şi microreliefuri derivate ale coastei sunt supuse unor procese deluviale sau deluvio-coluviale, potenţiale sau active, cu intensităţi variate în funcţie de diverşi factori naturali şi antropici, între care unghiul de pantă nu poate fi deloc neglijabil.

Astfel, pe pantele mai slab înclinate (1°-5°), procesele erozivo-coluviale sunt relativ echilibrate, mai greu sesizabile şi mai uşor de combătut cu eforturi minime; pantele moderate până la accentuat înclinate (5°-15°), care deţin cel mai mare procent în perimetrul viticol de aici, prezintă, datorită pretabilităţii gravitaţionale şi litologice, un grad accentuat de instabilitate prin eroziune şi alunecări, ce implică o atenţie deosebită în exploatarea lor.

Desigur - empiric şi local în trecut, ştiinţific şi aproape generalizat în prezent – sau luat măsuri de prevenire şi combatere a acestor procese negative, înseşi plantaţiile viti-pomicole (mai ales în sistem terasat) constituind o frână în acest scop; pantele peste 15°-20°, corespondente în special frunţilor de „cueste“ structurale cu orientare spre N, NV, NE, între care mai impunătoare sunt Coasta Cârjoaiei (Stroeşti-Măgura), Coasta Cătălinei, Coasta Dealului Baltă, Coasta Zlodicăi,

Coasta Buhalniţei, Coasta Bahluiului (Zagavia-Polovraci), se caracterizează prin cea mai mare instabilitate morfodinamică (îndeosebi alunecări de amploare), ele fiind riscante pentru cultura viţei de vie, împădurirea lor devenind cea mai sigură investiţie economică şi antierozională.

O notă aparte o oferă „Dealul lui Vodă“ (317 m) de la est de Scobinţi, un fel de Tokaj în miniatură prin forma sa cvasiconică. El reprezintă însă, ca geneză, un martor de eroziune complet detaşat de marea coastă de la vest, dar de care se ataşează sub aspect structural şi altitudinal.

Datorită formei şi izolării sale, este puternic scrijelit radiar de organisme torenţiale, însoţite de alunecări, motiv pentru care este doar parţial acoperit cu plantaţii viticole în regim antierozional.

La fel de pitorească este şi culmea „Ţiglaiele lui Baltă“ de la periferia estică a Cotnarilor, pe care se înşiruie trei vârfuri („ţiglaie“, cu altitudini între 212 şi 232 m) protejate prin lespezi de gresie sarmatică.

Acestă culme, parţial detaşată de Coasta Cotnarilor prin înşeuarea Zlodicăi şi Valea Ungurilor, este asimetrică, cu versantul estic atenuat şi acoperit cu vie aproape compactă, versantul vestic (frunte de cuestă) fiind puternic înclinat şi acoperit cu păşuni şi plantaţii silvice.

În această podgorie există o străveche preocupare pentru îndeletniciri viti-vinicole, datând anterior epocii geto-dacice. Primul document scris, unde se pomeneşte despre viile de la Hârlău şi din împrejmuirile sale a fost emis de domnitorul Petru Muşat, în anul 1384.

Numele podgoriei Cotnari este strâns legat de cel al domnitorului Ştefan cel Mare, care şi-a creat în aceste locuri un fel

de reşedinţă preferată. În spatele castelului existau pivniţe adânci şi boltiţe; în acea perioadă oamenii cultivau viţa de vie şi în scopul transportului şi păstrării vinului s-au construit drumuri şi poduri care să facă legătura cu pivniţele castelului; multe dintre aceste pivniţe, drumuri şi poduri mai există şi sunt utilizate şi astăzi.

De numele acestuia sunt legate câteva toponime, cum sunt de exemplu Dealu lui Vodă, Via Domnească, precum şi denumirile unor construcţii din piatră ca podul, biserica şi beciul lui Ştefan.

Pentru ridicarea viticulturii la rangul de ştiinţă, sub domnia lui Despot Vodă (1561-1563) s-a înfiinţat "Schola latina" de la Cotnari.

În secolul al XVII-lea, podgoria Cotnari cunoaşte o dezvoltare înfloritoare, devenind cunoscută şi peste hotare prin calitatea vinurilor albe produse pe aceste meleaguri. Primele comentarii despre calitatea vinurilor de Cotnari îi aparţin lui Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae” care scria că :” şi cel mai bun vin este cel făcut la Cotnari, un oraş în regiunea Hârlău “[…] îndrăznesc să gândesc că este cel mai bun dintre toate vinurile din Europa, poate chiar mai bun decât cel de Tokay”.

Din izvoarele vremii, reiese că în secolele XVIII şi XIX podgoria Cotnari a continuat să-şi păstreze celebritatea câştigată în decursul istoriei. La expoziţiile şi concursurile internaţionale de la Viena (1873), Budapesta (1884), Paris (1889), vinurile de Cotnari au dobândit numeroase diplome, medalii şi alte distincţii.

Calitatea vinurilor de Cotnari este dată de soiurile utilizate în produce rea acestora; patru dintre acestea sunt prezente în plantaţii cu mult înainte de invazia filoxerei.

Podgoria Cotnari este singura din ţară în care se produce de mult timp acelaşi sortiment tradiţional alcătuit din cele patru soiuri: Grasă de Cotnari, Fetească albă, Tămâioasă românească şi Frâncuşă.

După invazia filoxerei, în anul 1884, când podgoria a trecut prin momente dificile, tipicitatea de Cotnari nu a fost zdruncinată, graţie faptului că podgoria a fost refacută, în principal, numai cu soiurile autohtone din vechiul sortiment.

Vinurile obţinute în această podgorie sunt foarte diferite între ele sub raportul particularităţilor de soi , influenţate fiind de particularităţile plaiului viticol în care au fost produse.

Se obţin de obicei vinuri corpolente, de multe ori cu rest de zahăr, iar în toamnele lungi şi uscate, sub acţiunea mucegaiului nobil, se pot obţine marile vinuri care au adus faima acestei podgorii, şi anume cele dulci naturale culese la înobilarea boabelor.

Sunt vinuri pretabile la învechire, deseori tăria alcoolică depăşind pragul de 12% vol.alc., însoţite fiind şi de zahăr rezidual.

 

III. DELIMITAREA TERITORIALĂ PENTRU PRODUCEREA VINULUI CU D.O.C. “COTNARI”

 

1. Arealul delimitat pentru producerea vinurilor cu denumirea de origine controlată COTNARI cuprinde următoarele localităţi situate în judeţele Iaşi şi Botoşani:

 

Judeţul Iaşi

Com. Cotnari

satele: Cotnari, Hodora,Cârjoaia, Bahluiu, Iosupeni, Lupăria;

Com. Cepleniţa

satele: Cepleniţa, Buhalniţa, Zlodica;

Com. Scobinţi

satele: Scobinţi, Bădeni, Zagavia, Feteşti;

Oraşul Hârlău - oraşul Hârlău

Com. Deleni

satele: Deleni, Maxut, Feredeni, Slobozia, Poiana;

Com. Cucuteni

satele: Cucuteni, Băiceni, Săcăreşti;

Com. Todireşti

satele: Todireşti, Băiceni;

Com. Balş

satele: Balş, Boureni, Coasta Măgurii.

 

Judeţul Botoşani

Com. Frumuşica

satele: Frumuşica, Rădeni.

 

2. Denumirea de origine controlată Cotnari poate fi completată în funcţie de interesul producătorilor, cu una din următoarele denumiri de plai viticol:

Dealul Castel, Dealul Episcopului, Dealul Paraclis, Dealul Mândrului, Zlodica, Ţiglăi, Dealul Cătălina, Cârjoaia, Lupăria, Cepleniţa, Dealul lui Vodă, Buhalniţa, Scobinţi, Dealul Furcilor, Dealul Stânca, Hodora, Zagavia, Dealul Naslău, Hârlău, Deleni, Cucuteni, Boureni, Balş, Coasta Măgurii.

 

IV. SOIURILE DE STRUGURI

 

Soiurile de struguri care pot fi folosite pentru obţinerea vinurilor D.O.C. „COTNARI” sunt următoarele:

 

Soiuri albe:

Grasă de Cotnari, Frâncuşă, Fetească albă, Chardonnay, Sauvignon, Pinot gris, Traminer roz, Tămâioasă românească, Muscat Ottonel.

Soiuri roşii/roze:

Fetească neagră, Busuioacă de Bohotin.

 

V. PRODUCŢIA DE STRUGURI (kg/ha)

 

Producţia de struguri, în funcţie de utilizarea menţiunilor tradiţionale, este :

 

pentru D.O.C.-C.M.D.

maxim 10.000 kg/ha: Tămâioasă Românească, Grasă de Cotnari, Pinot gris, Sauvignon, Busuioacă de Bohotin, Fetească albă, Fetească neagră;

maxim 11.000 kg/ha: Chardonnay, Muscat Ottonel, Traminer roz ;

maxim 12.000 kg/ha: Frâncuşă.

 

pentru D.O.C.-C.T.

maxim 9.000 kg/ha: Tămâioasă Românească, Grasă de Cotnari, Pinot gris, Sauvignon,

Busuioacă de Bohotin;

maxim 10.000 kg/ha: Chardonnay, Muscat Ottonel, Traminer roz, Fetească albă, Fetească neagră;

 

pentru D.O.C.-C.I.B.

maxim 8.000 kg/ha: Tămâioasă Românească, Grasă de Cotnari, Pinot gris, Sauvignon, Busuioacă de Bohotin.

 

VI. RANDAMENTUL ÎN VIN ( hl/ha)

 

Randamentul în vin, în funcţie de utilizarea menţiunilor tradiţionale, este :

 

pentru D.O.C.-C.M.D.

maxim 68,00 hl/ha: Tămâioasă Românească, Grasă de Cotnari, Pinot gris, Sauvignon, Busuioacă de Bohotin;

maxim 75,00 hl/ha: Chardonnay, Muscat Ottonel, Traminer roz;

maxim 82,00 hl/ha: Fetească albă, Frâncuşă, Fetească neagră;

 

pentru D.O.C.-C.T.

maxim 60,00 hl/ha: Tămâioasă Românească, Grasă de Cotnari, Pinot gris, Sauvignon, Busuioacă de Bohotin;

maxim 67,00 hl/ha: Chardonnay, Muscat Ottonel, Traminer roz, Fetească albă, Fetească neagră;

 

pentru D.O.C.-C.I.B.

maxim 52,00 hl/ha: Tămâioasă Românească, Grasă de Cotnari, Pinot gris, Sauvignon, Busuioacă de Bohotin.

 

VII. CALITATEA STRUGURILOR LA RECOLTARE

 

Struguri destinaţi producerii vinului materie primă pentru vinul cu denumire de origine controlată “Cotnari” trebuie sa fie sănătosi, cu boabele nezdrobite.

Este necesar sa fie introduşi cât mai urgent în procesul de fabricaţie .

Conţinutul de zahăr la recoltare trebuie să fie de :

minim 187 g/l , dacă vinul va purta menţiunea tradiţională C.M.D.

minim 210 g/l , dacă vinul va purta menţiunea tradiţională C.T.

minim 240 g/l , dacă vinul va purta menţiunea tradiţională C.I.B.

 

VIII. CARACTERISTICILE ŞI PRACTICILE CULTURALE ALE PLANTAŢIILOR

 

Plantaţiile din care se obţin vinurile cu D.O.C. trebuie să aibă o puritate de soi de cel puţin 80%.

Butucii-impurităţi din aceste plantaţii vor face parte numai din soiuri aparţinând speciei Vitis vinifera, iar strugurii acestor soiuri se vor separa la cules de cei ai soiului ce stă la baza produce rii vinului pentru care se acordă denumirea de origine.

Verificarea condiţiei de puritate de soi a materiei prime se face cu ocazia recepţionării strugurilor la cramă.

puritatea de soi a strugurilor va fi de 100% pentru producerea de vinuri care se valorifică cu denumire de soi;

o stare bună de sănătate - proporţia boabelor avariate nu poate fi mai mare de 10%,

densitatea plantatiei: minim 3.330 butuci/ha (sau minim 75% din plante viabile din densitatea proiectată).

irigarea: admisă numai în anii secetoşi cu notificarea O.N.V.P.V., atunci când conţinutul apei în sol pe adâncimea de 0-100 cm scade la 50% din IUA, prin folosirea unor norme moderate de udare (400-600 mc/ha).

recoltarea în verde - reducerea numărului de ciorchini la intrarea în pârgă când producţia potenţială depăşeşte limitele maxime admise prin caietul de sarcini.

În plantaţii se va asigura o protecţie fitosanitară eficientă pentru realizarea unei stări de bună sănătate a recoltei. În toamnele ploioase, cu pericol de atac de mucegai, se recomandă applicare desfrunzitului parţial în zona strugurilor la butucii cu masă foliară bogată.

 

IX. PRACTICILE OENOLOGICE ADMISE

 

Arealul delimitat pentru D.O.C. “COTNARI” se încadrează în zona viticolă C I.

Vinurile produse în acest areal au caracteristici specifice şi o reputaţie ce poate fi atribuită numai acestei zone.

Practicile şi tratamentele oenologice se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

Vinul produs în denumirea de origine controlată “COTNARI” are o

tărie alcoolică naturală şi dobândită de min.11,00%vol. şi o tăria alcoolică totală de max. 15,00%vol. .

Îndulcirea vinurilor cu denumire de origine controlată se realizează numai cu:

must de struguri sau must de struguri concentrat care provine din aceeaşi denumire de origine;

must de struguri concentrat rectificat.

 

X. TEHNOLOGIA DE OBŢINERE A VINURILOR CU D.O.C. COTNARI

 

Etapele tehnologice pentru obţinerea vinurilor cu D.O.C. “COTNARI” sunt următoarele:

Culesul strugurilor se efectuează la maturitatea tehnologică, dictată de tipul de vin care se doreşte a fi obţinut, în funcţie de conţinutul de zaharuri din struguri la recoltare, determinat prin urmărirea mersului coacerii.

Transportul strugurilor la centrul de vinificaţie trebuie să se facă în vase adecvate, pentru a evita scurgerea mustului ravac;

Recepţia strugurilor (cantitativă şi calitativă);

Zdobire/desciorchinare, răcire mustuială cu transport concomitent în presa pneumatică;

Macerare în vederea extragerii precursorilor aromaţi (în cazul soiurilor aromate);

Presare struguri. Se interzice folosirea preselor continue la prelucrarea strugurilor destinaţi obţinerii de vinuri cu D.O.C. “COTNARI”;

Limpezirea mustului;

Fermentaţia alcoolică se va realiza prin controlul permanent al temperaturii;

Separarea vinului de pe drojdie;

Stabilizarea şi limpezirea;

Cupajare (daca este cazul). În denumirea de origine “COTNARI” se obţine sortimentul tradiţional, care este vin obţinut numai prin cupajarea soiurilor: Grasă de Cotnari, Fetească albă, Tămâioasă romanească şi Frâncuşă. Îmbuteliere, în condiţii sterile, la rece.

Maturare şi învechire (Vinotecă ).

 

XI. CARACTERISTICILE ANALITICE ŞI ORGANOLEPTICE ALE VINURILOR D.O.C. COTNARI LA PUNEREA LOR IN CONSUM

 

a). Caracteristicile analitice:

1. pentru vinurile care vor purta menţiunea tradiţională C.M.D. :

ALBE/ROZE:

tărie alcoolică dobândită minim 11,00% vol.

zaharuri totale, glucoză+fructoză, g/l, În funcţie de tipul vinului

aciditate totală ( acid tartric ) : minim 4,50 g/l

aciditate volatilă : maxim 18 miliechivalenţi pe litru sau 1,08 g/l acid acetic;

extract sec nereducător: minim 20,00 g/l

dioxid de sulf total : maxim 200 mg/l, pentru vinurile seci

dioxid de sulf total : maxim 250 mg/l, pentru vinurile al căror conţinut de zaharuri exprimat prin suma glucoză + fructoză este egal cu sau mai mare de 5,00 g/l

 

ROŞII:

tărie alcoolică dobândită minim 12,00% vol.

zaharuri totale, glucoză+fructoză, g/l, în funcţie de tipul vinului

aciditate totală ( acid tartric ) : minim 4,50 g/l

aciditate volatilă, maxim 20 miliechivalenţi pe litru sau 1,20 g/l acid acetic;

extract sec nereducător : minim 21,00 g/l

dioxid de sulf total : maxim 150 mg/l pentru vinurile seci

dioxid de sulf total : maxim 200 mg/l, pentru vinurile al căror conţinut de zaharuri exprimat prin suma glucoză + fructoză este egal cu sau mai mare de 5,00 g/l

 

2. pentru vinurile care vor purta menţiunea tradiţională C.T. :

ALBE/ROZE :

tărie alcoolică dobândită minim 12,00% vol.

zaharuri totale, glucoza+fructoză, g/l, în funcţie de tipul vinului

aciditate totală ( acid tartric ) : minim 4,50 g/l

aciditate volatilă, maxim 18 miliechivalenţi pe litru sau 1,08 g/l acid acetic;

extract sec nereducător : minim 21,00 g/l

dioxid de sulf total : maxim 250 mg/l pentru vinurile seci

dioxid de sulf total : maxim 300 mg/l, pentru vinurile al căror conţinut de zaharuri exprimat prin suma glucoză + fructoză este egal cu sau mai mare de 5,00 g/l

 

ROŞII:

tărie alcoolică dobândită de minim 12,50% vol.

zaharuri totale, glucoză+fructoză, g/l, în funcţie de tipul vinului

aciditate totală ( acid tartric ) : minim 4,50 g/l

aciditate volatilă, maxim 20 miliechivalenţi pe litru sau 1,20 g/l acid acetic ;

extract sec nereducător : minimum 23,00 g/l

dioxid de sulf total : maxim 150 mg/l pentru vinurile seci

dioxid de sulf total : maxim 200 mg/l, pentru vinurile al căror conţinut de zaharuri exprimat prin suma glucoză + fructoză este egal cu sau mai mare de 5,00 g/l

 

3. pentru vinurile care vor purta menţiunea tradiţională C.I.B. :

ALBE/ROZE :

tărie alcoolică dobândită de minim 12,00% vol.

zaharuri totale glucoză+fructoză, g/l, în funcţie de tipul vinului

aciditate totală ( acid tartric ) : minim 4,50 g/l

aciditate volatilă, maxim 18 miliechivalenti pe litru sau 1,08 g/l acid acetic

extract sec nereducător : minim 22,00 g/l

dioxid de sulf total : maxim 200 mg/l pentru vinurile seci

dioxid de sulf total : maxim 350 mg/l pentru vinurile din struguri culeşi la supramaturare, bogate în zaharuri şi enzime oxidazice.

 

b). Caracteristicile organoleptice :

Grasă de Cotnari :

Aspect: limpede, onctuos;

Culoare: de la galben verzui când este tânăr, până la galben pai cu aspect de miere de albine şi nuanţe de chihlimbar când este vechi;

Miros: stafide, caise , fagure de miere de albine, miez de nucă şi migdale amare ;

Gust: dulce, plăcut.

Frâncuşă:

Aspect : limpede strălucitor ;

Culoare : galben verzui ;

Miros : strugure bine copt cu puternice nuanţe florale ;

Gust : acid, plin de prospetime şi fructuozitate.

Tămâioasă Românească:

Aspect : limpede şi strălucitor, extractiv ;

Culoare : galben strălucitor sau ca aurul patinat la vinul vechi

Miros : busuioc, fân de curând cosit sau chiar pere busuioace ;

Gust : dulce ( aduce a dulceaţă de petale de trandafir).

Fetească albă:

Aspect: limpede, plăcut

Culoare: galben-verzui până la galben auriu;

Miros: strugure bine copt, viţă de vie înflorită;

Gust: elegant şi plin de rafinament, cu excelenţă echilibrare a zaharurilor, alcoolului şi acidităţii.

Chardonnay:

Aspect: limpede şi strălucitor

Culoare:de la galben verzui până la galben pai

Miros:fân, floare de salcâm şi unt proaspăt

Gust: savuros şi persistent, amintind de coajă de pâine

Sauvignon:

Aspect: limpede

Culoare: galben verzui până la galben canar

Miros: ardei gras proaspat tăiat, floare de soc şi fructul pasiunii

Gust:complet, fin, amintind de fructe exotice

Pinot gris:

Aspect: limpede;

Culoare: galben pai până la galben auriu;

Miros: uşor fumee, aduce a miere;

Gust: plăcut, de la sec la dulce, susţinut de aciditate fiind, poate aduce aminte de citrice.

Traminer roz:

Aspect: limpede,;

Culoare: galben verzui până la galben pai;

Miros: petale de trandafir şi flori de tei

Gust: plăcut, catifelat, poate aminti de vanilie sau migdale

Muscat Ottonel:

Aspect: limpede;

Culoare: de la galben verzui la galben auriu;

Miros: strugure bine copt sau de flori de citrice;

Gust:atrăgător, plăcut, cu nuanţe de salvie.

Busuioacă de Bohotin:

Aspect: limpede, chihlimbariu ;

Culoare: de la roz până la culoarea cojii de ceapă uscată ;

Miros: amestec de busuioc şi trandafir.

Gust: dulce, plăcut.

Fetească neagră:

Aspect: limpede strălucitor;

Culoare: roşu rubiniu când este tânăr, roşu cărămiziu odată cu înaintarea în vârstă;

Miros: fructe roşii uscate, în special prune şi cireşe negre;

Gust: plăcut, catifelat, fructuos.

 

XII. CONDIŢIILE DE COMERCIALIZARE

 

1. Ambalarea vinurilor cu denumire de origine controlată “COTNARI” se face, în mod obligatoriu, în butelii de sticlă .

Închiderea acestora se face cu dopuri de plută, din derivate de plută, din alte materiale admise în comerţul internaţional sau prin închidere filetată asigurată.

În sistemul de ambalare şi etichetare, pentru vinurile cu denumire de origine controlată “COTNARI” se utilizează eticheta principala si contraeticheta (sau eticheta secundară).

 

2. În etichetarea vinurilor cu denumire de origine controlată “COTNARI” se folosesc următoarele

indicaţii obligatorii:

a) denumirea la vânzare : vin cu denumire de origine controlată , însoţită de menţiunea

tradiţională C.M.D., C.T., C.I.B.;

b) denumirea de origine controlată “COTNARI”

c) denumirea soiului în cazul în care este obţinut dintr-un singur soi ;

d) tăria alcoolică dobândită minimă a vinului, exprimată în procente în volume ;

e) tipul vinului dat de conţinutul său în zaharuri: sec, demisec, demidulce, dulce;

f) “produs în România’’

g) volumul nominal al produsului conţinut de butelie, în mililitri, centilitri, decilitri sau litri;

h) numele şi adresa îmbuteliatorului/producătorului înscris cu caracterele cele mai mici folosite în inscripţionările de pe etichetă;

i) data ambalării sau numărul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei ambalării. Data ambalării se înscrie, prin marcare, pe eticheta principală sau pe contraetichetă.

j) menţiunea “conţine sulfiţi”;

k) numărul R.I.V. (numărul din Registrul Industriilor Viticole)

l) anul de recoltă, cu condiţia ca vinul să provină în proporţie de cel puţin 85% din anul indicat.

 

3. În etichetarea vinurilor cu denumire de origine controlată “COTNARI” pot fi folosite şi următoarele

indicaţii facultative:

a) marca de comerţ, cu condiţia ca ea să nu creeze confuzii cu denumirea de origine controlată;

b) denumirea unui plai viticol, cu condiţia ca strugurii să provină 100% din arealul delimitat al plaiului respectiv;

c) numele persoanei (persoanelor) fizice şi denumirea persoanei juridice care au participat la procesul de elaborare a vinului;

d) se pot înscrie pe contraetichetă şi alte menţiuni care se referă la:

istoria vinului sau a firmei producătoare;

 condiţii naturale ale arealului de producere, tehnici de cultură speciale, de cules şi de elaborare a vinurilor ;

recomandări privind consumarea vinului : temperatură, asociere cu mâncăruri şi altele asemenea;

unele menţiuni suplimentare privind însuşirile senzoriale, date analitice, altele decât tăria alcoolică, indicaţii complementare asupra provenienţei, reprezentări grafice.

e) codul de bare al produsului.

 

4. Indicaţiile obligatorii se înscriu în acelaşi câmp vizual, pe eticheta principală.

Excepţie poate face data ambalării sau a numărului lotului si menţiunea «conţine sulfiţi »

Indicaţiile facultative se pot înscrie fie pe eticheta principală, fie pe contraetichetă, fluturaşi sau buline.

5. Indicaţiile înscrise pe etichetă trebuie să fie citeţe şi vizibile. Termenii folosiţi în etichetare trebuie să fie înţeleşi de consumatori.

 

XIII . MENŢIUNI TRADIŢIONALE

 

Categoriile de calitate:

C.M.D. – cules la maturitatea deplină ,

C.T. – cules târziu si

C.I.B. – cules la înnobilarea boabelor,

în funcţie de soiurile din care provin, de conţinutul în zaharuri la recoltarea strugurilor şi de însuşirile lor organoleptice, constituie menţiuni tradiţionale şi pot fi utilizate numai pentru descrierea vinurilor cu denumire de origine controlată “Cotnari“, după cum urmează:

- D.O.C. – C.I.B.:

Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Pinot gris, Sauvignon, Busuioacă de Bohotin;

- D.O.C. – C.T.:

Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Fetească albă, Chardonnay, Sauvignon, Pinot gris, Muscat Ottonel, Fetească neagră, Busuioacă de Bohotin, Traminer roz, Sortiment tradiţional;

- D.O.C. – C.M.D.:

Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Fetească albă, Chardonnay, Sauvignon, Pinot gris, Muscat Ottonel, Fetească neagră, Busuioacă de Bohotin, Frâncuşă, Sortiment alb.

 

În cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “COTNARI”,

maturate minim 6 luni în vase de stejar

şi învechite în sticla timp de cel puţin 6 luni,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Rezervă.

 

În cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “COTNARI”

maturate minim un an în vase de stejar

şi învechit în sticlă timp de cel puţin 4 ani,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Vin de vinotecă.

 

În cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “COTNARI”,

care sunt scoase la comercializare înainte de sfârşitul anului în care au fost produse,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Vin tânăr.

 

XIV. DECLASAREA VINULUI CU DENUMIRE DE ORIGINE CONTROLATĂ “COTNARI”

 

În cazurile în care vinurile nu îndeplinesc în totalitate condiţiile de a fi valorificate cu denumirea de origine controlată ”COTNARI”, sau dacă pierd aceste condiţii, ele vor fi declasate în alte categorii, pe baza unor proceduri elaborate de O.N.V.P.V.

1. Declasarea vinurilor se stabileste de O.N.V.P.V. în cazul în care:

a) vinul a suferit alterări din punct de vedere calitativ;

b) vinul a fost supus unor tratamente sau practici oenologice neautorizate pentru această categorie de calitate.

2. În faza de producţie, producătorul poate să solicite O.N.V.P.V. declasarea unui vin cu D.O.C..

Dacă în procesul de certificare vinul declasat nu poate fi încadrat la vin cu indicaţie geografică, acesta se va încadra la alta categorie.

 

XV. AUTORITATEA DE CONTROL ŞI CONTROLUL RESPECTĂRII SPECIFICAŢIILOR PRODUSULUI

 

Autoritatea desemnată pentru controlul şi gestiunea denumirii de origine controlată „Cotnari” este

Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.), prin Inspectoratul Teritorial .

Adresa Inspectoratului Teritorial:

Iaşi, B-dul Ştefan cel Mare si Sfânt, Nr.47-49, cam.17,

tel 0040 232 222 992,0040 752 100 992,

Email: iasi@onvpv.ro.

Autorizarea plantaţiilor producătoare de struguri DOC, eliberarea Certificatelor de conformitate pentru vinurile obtinuţe în denumirea de origine controlată Cotnari şi declasarea acestora se face la solicitarea producătorilor care se supun condiţiilor din prezentul caiet de sarcini, în baza procedurilor elaborate de către O.N.V.P.V.

Controlul anual al vinului, efectuat de către O.N.V.P.V. constă în:

a) examinarea analitică a vinurilor, care constă în verificarea buletinului de analiză şi care să conţină cel puţin următorii parametri:

tăria alcoolică totală şi dobândită, exprimate în % vol.;

zaharuri totale, exprimate ca fructoză şi glucoză;

aciditate totală, exprimată în g/l acid tartric;

aciditate volatilă, exprimată în g/l acid acetic;

dioxid de sulf total, exprimat în mg/l.

b) examinarea organoleptică, ce constă în verificarea caracteristicilor senzoriale (aspect, culoare, gust, miros)

c) verificarea condiţiilor prevăzute în caietul de sarcini.

Controlul menţionat la lit. a) şi lit.b) este realizată de către Comisia de examinare constituită la nivelul denumirii de origine controlată ”COTNARI”; Comisia este alcătuită din inspectorii de specialitate ai O.N.V.P.V., membrii A.D.A.R. şi reprezentanţi ai producătorilor.

Metodologia de control aplicată de O.N.V.P.V., prin intermediul inspectorilor de specialitate, se realizeaza prin:

eşantionare şi

control sistematic în toate fazele de producţie.

În scopul verificării conformităţii cu caietul de sarcini, autoritatea de control (O.N.V.P.V.) controleaza:

instalaţiile, capacitatea operatorilor de a îndeplini condiţiile prevăzute în caietul de sarcini

produsele în orice etapă a procesului de producţie, inclusiv cea a ambalării, pe baza unui plan elaborat de către autoritatea competentă, respectiv O.N.V.P.V. şi care a fost adus la cunoştinţa operatorilor.

Modificări ale specificaţiilor produsului

Orice solicitant îndreptăţit conform legislaţiei în vigoare, poate solicita aprobarea unei modificări a specificaţiilor produsului pentru denumirea de origine controlată „COTNARI”, în special pentru a ţine cont de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau pentru a redefini aria geografică.

HUŞI

D.O.C.

CAIET DE SARCINI

pentru producerea şi comercializarea vinului cu denumire de origine controlată

(O.N.V.P.V.)

 

I. DEFINIŢIE

 

Denumirea de origine controlată „HUŞI”  se atribuie vinurilor obţinute din struguri produşi in arealul delimitat pentru această denumire, cu condiţia respectării tuturor prevederilor din prezentul caiet de sarcini.

 

II. DELIMITAREA TERITORIALĂ ŞI LEGĂTURA CU ARIA GEOGRAFICĂ

 

Calitatea şi caracteristicile vinurilor produse in arealul delimitat pentru denumirea de origine controlată “HUŞI” se datorează in mod esenţial mediului geografic, cu factorii săi naturali şi umani.

Factorul natural caracteristic este zona depresionara Huşi, incadrată la N de Dealurile Ghermaneştilor, la V de Dealurile Crasnei şi Lohanului, la S de Dealurile Falciului şi la E de Valea Prutului.

A. POZIŢIONARE GEOGRAFICĂ

Podgoria Huşi este situată in partea sud-estică a Podişului Central Moldovenesc, intre valea Crasnei la vest şi valea Prutului la est, respectiv intre paralela de 45o 51’ la nord şi cea de 46o 31’ la sud.

Plantaţiile viticole sunt amplasate geografic in Depresiunea Huşiului la est, in zona Dealurilor Crasna-Lohan la vest, in extremitatea nordică a Dealurilor Falciului de la sud şi cu deosebire, pe coastele dintre dealurile menţionate.

B. CARACTERISTICI PEDO-CLIMATICE

Substratul litologic:

formează un inveliş destul de variat tipologic. In distribuţia lor se poate urmări o zonalitate altitudinală de la molisolurile stepei şi silvostepei(cernoziomuri, cernoziomuri levigate, solurile cenuşii) la argiluvisolurile etajului forestier(soluri brune, brune podzolite şi insular podzolice).

Cernoziomurile levigate şi solurile cenuşii – cele mai răspandite in Depresiunea Huşiului sunt şi cele mai valoroase pentru plantaţiile viticole, textura lor nisipo - lutoasă care imbunătăţeşte proprietatăţile fizice prin caracteristicile lor bio-chimice de bază: intensa activitate biologică, conţinut apreciabil de humus, capacitate mărită de schimb cationic, reacţie neutrală slabacidă, grad ridicat de saturaţie in baze şi elemente nutritive.

Solurile:

formează un inveliş destul de variat tipologic. In distribuţia lor se poate urmări o zonalitate altitudinală de la molisolurile stepei şi silvostepei(cernoziomuri, cernoziomuri levigate, solurile cenuşii) la argiluvisolurile etajului forestier(soluri brune, brune podzolite şi insular podzolice).

Cernoziomurile levigate şi solurile cenuşii – cele mai răspandite in Depresiunea Huşiului sunt şi cele mai valoroase pentru plantaţiile viticole, textura lor nisipo-lutoasă care imbunătăţeşte proprietăţile fizice prin caracteristicile lor bio-chimice de bază: intensa activitate biologică, conţinut apreciabil de humus, capacitate mărită de schimb cationic, reacţie neutrală slabacidă, grad ridicat de saturaţie in baze şi elemente nutritive.

Relieful:

este format dintr-o succesiune de coline larg rotunjite, orientate NV-SE. Dealurile au orientări, caracteristici morfologice şi pante diferite. Declivitatea variază intre 50 şi 250, valorile mai mari de 100-200 fiind frecvente pe coastele structurale ( Huşi, Crasna şi Lohan).

In aceast areal viticol se pun in contact subunităţi distincte: una deluroasă in jur de 300 m alt. abs. şi una colinară depresionară cu o medie altitudinală de 150 m, albia Prutului din sectorul la care ne referim coborand insesizabil de la 29 m la 22 m alt. abs. Dealurile au orientări, caracteristici morfologice şi pante diferite ca fundal pentru unele dintre plaiurile podgoriei.

Dealurile menţionate ne interesează in special prin declivitatea lor care variază sectorial intre 5° şi 25° C, in special pe Coasta Lohanului şi Coasta Crasnei.

Depresiunea Huşiului, limitată de rama inaltă a dealurilor din S, V şi N, respectiv de valea Prutului la E, adăposteşte peste 70% din plantaţiile viticole ale Podgoriei.

Văile de separaţie ale colinelor din această regiune cu versanţi uşor asimetrici, işi imping obarşiile in planul costier al

coronamentului deluros, modeland inlănţuirea de golfuri depresionare (Voloseni, Huşi, Epureni, Novaci, Diuca, Fundătura, Arsura, Ghermăneşti), care impreună cu colinele mai inalte ale depresiunii, deţin cele mai valoroase suprafeţe viticole.

Climatul:

este de tip temperat continental, cu nuanţă moderat continentală la nivelul dealurilor inalte şi excesiv-continentală la nivelul Depresiunii Huşi.

Radiaţia solară globală este in jur de 120kcal/cmp/an, cu variaţii intre 110 pe versanţii slab insoriţi şi 130 pe versanţii cu o bună expoziţie solară. Aceleaşi variaţii se constată şi in ceea ce priveşte durata medie de strălucire a soarelui: sub 2000 de ore pe dealurile inalte şi peste 2100 de ore in Depresiunea Huşiului şi in Valea Prutului.

Urmărind regimul mediu anual al valorilor radiative şi heliotermice, constatăm că ele se menţin ridicate pe toată perioada de vegetaţie, fapt ce permite o bună dezvoltare vegetativă, fructificarea şi maturarea strugurilor.

Frecvenţa, intensitatea şi durata gerurilor din această regiune(temperaturi mai mici de -20°C), avertizează asupra riscului de reducere drastică a numărului de ochi la viile neingropate.

Vanturile predominante sunt cele din V, NV şi N, care insumează anual peste 60% din frecvenţă şi care la coborarea pe versanţii dealurilor spre depresiune manifestă caractere foehnice.

Vanturile din NE, in special crivaţul, accentuează fenomenul de ingheţ iar cele din E şi SE sunt fierbinţi şi uscate in sezonul cald, accentuand fenomenul de secetă – ambele fiind intens resimţite atat in Depresiunea Huşiului cat şi in lunca Prutului.

Temperatura medie anuală pentru arealul Huşi, este de 9,5o, ca valoare fiind egală cu media ţării.

Cea mai ridicată temperatură pentru oraşul Huşi s-a inregistrat la 3 iulie 1938, fiind de 40,2oC, iar cea mai scăzută, la 1 februarie 1937, fiind de – 29,1oC.

Cantitatea medie anuală de precipitaţii pentru oraşul Huşi este de 524, 08 mm.

Hidrografia:

Regiunea este tributară raului Barlad prin Crasna şi Lohan din zona deluroasă vestică – văi cu scurgere permanentă dar cu debite modeste şi oscilante in timpul anului – şi Prutului prin totalitatea paraurilor care drenează Depresiunea Huşiului, intre care cele mai mari şi aproape permanente sunt Valea Grecului – Gura Văilor, ce colectează toate paraurile semipermanente( Voloseni, Huşi unit cu Recea şi Valea lui Ivan) din sud-vestul depresiunii, paraul Şoparleni(cu Ruginosu şi Barahoi) care impreună cu micile parauri temporare Barbosi, Luncani şi Valea Lupului drenează partea de nord-est a acesteia.

De remarcat sunt debitele reduse, variabile sezonier şi chiar episodice, fapt ce a condus la necesitatea amenajării a numeroase iazuri din care prea puţine se mai păstrează in prezent.

Reţeaua hidrografică, ce drenează teritoriul oraşului este constituită din două artere mai importante: Drăslăvăţul, in sud şi Răieşti, format din Turbata şi Şara, in nord.

Aceste artere se unesc la est de oraş formand raul Huşi. Regimul hidrografic al paraielor Drăslăvăţ şi Răieşti are un

caracter torenţial. Primăvara, cand topirea zăpezilor se face in ritm rapid, in urma creşterii bruşte a temperaturii, sau vara, in urma ploilor torenţiale, paraiele acestea transportă mari cantităţi de apă, ieşind uneori din matcă.

C. LEGĂTURA CU ARIA GEOGRAFICĂ

Primele documente scrise despre existenţa plantaţiilor viticole pe plaiurile podgoriei de azi au apărut inainte ca denumirea de Huşi să fie menţionată. Dintr-un act al lui Alexandru cel Bun, datand 1415, rezultă o delimitare a vechii podgorii.

Pe firul istoriei ne putem confrunta şi cu alt document, datat 20 august 1436, regăsind, de fapt acelaşi spaţiu menţionat in 1415 ceea ce demonstrează că existau plantaţii de vii cuprinse pe plaiurile Epureni - Pahneşti - Huşi. In 1415 Alexandru Voievod dăruieşte lui Nichita şi Dobre două sate la Draslavita... (Huşiul de azi), menţionandu-se in 1436 intr-un alt document "...Iezerul şi via ..." de pe aceleaşi locuri.

Documentele vremii ne mai dau de ştire că intre anii 1600-1662 s-au plantat vii intinse pe plaiurile Saca şi Ochi, la Huşi fiinţand viile domneşti.

Despre calitatea excelentă a vinurilor de Huşi există consemnări chiar şi mai vechi, ele aparţinand unor călători străini care au străbătut Moldova medievală, semnificative fiind, in acest sens, fie şi numai cuvintele scrise de Marco Bandinus, pe la 1646: "Huşul, străveche aşezare a podgoriilor Moldovei, produce un vin gustos, aromat şi foarte mult căutat".

De la Ştefan cel Mare şi Sfant pană la Alexandru Ioan Cuza, mai toţi marii voievozi ai neamului şi-au avut reşedinţa domnească, aşezămant creştinesc şi lăcaş pentru vinurile bune "in reşedinţa domnească” de la Huşi.

Oraşul Huşi şi imprejurimile sale sunt din acele aşezări in care locuitorii şi cei ce s-au consacrat faimei lor au adus ţinutului renumele de "ţară a vinurilor" prin rodul viilor şi vinurilor inconfundabile.

Nu mai puţin de 300 de nume de mare prestigiu pentru istoria şi cultura noastră sunt fii ai acestor meleaguri fertile. Marele om de stat şi cărturar Dimitrie Cantemir "rege intre filozofi şi filozof intre regi" (aşa cum l-a declarat Academia din Berlin), s-a născut in satul Silişteni in apropiere de Huşi (azi comună ce-i poartă numele).

Menţionand in "Descriptio Moldaviae" vinurile Moldovei, el constată că... "vinul cel mai bun se face la Cotnari,indată după acesta vine vinul de Huşi"...

In concluzie, Podgoria Huşi nu este o creaţie intamplătoare ci este in esenţă o sumă de condiţii favorizante pentru cultivarea viţei de vie in vederea obţinerii unor vinuri de foarte bună calitate.

Vinurile produse in acest areal sunt produse intr-o gamă destul de largă, de la seci pană la dulci sau licoroase, albe, roze sau roşii.

Cu toate acestea ele formează o unitate destul de bine individualizată in paleta vinurilor romaneşti.

In general sunt vinuri lejere, nu prea extractive, cu conţinut alcoolic moderat, uşor acide in nordul arealului, cu un „varf” de aciditate in zona Avereşti, unde aciditatea naturală exprimată in g/l acid tartric poate ajunge in unii ani la valori de 11-12g/l , ceea ce recomandă zona ca fiind excelentă pentru producerea de vinuri spumante.

Vinurile roşii sunt de la slab colorate in nordul podgoriei, pană la intens colorate in sud; calitatea vinurilor din arealul subdenumirii „Vutcani” este asemănatoare cu cele obţinute in arealul denumirii Dealul Bujorului.

 

III. DELIMITAREA TERITORIALĂ

 

1. Arealul delimitat pentru producerea vinurilor cu denumirea de origine controlată “HUŞI”, poate cuprinde trei subdenumiri şi se intinde pe teritoriul judeţului Vaslui, astfel:

 

1.1. Denumirea “HUŞI”

Municipiul Huşi;

Comuna Duda-Epureni,

satele Epureni, Duda;

Comuna Pădureni,

satele Pădureni, Văleni, Leoşti, Ivăneşti, Rusca;

Comuna Tătărăni,

satele Tătărăni, Crăsnăşeni, Bălţaţi, Manţu;

Comuna Stănileşti,

satele Stănileşti, Pogăneşti;

Comuna Buneşti-Avereşti,

satele Buneşti, Avereşti, Armăşeni, Tăbălăeşti, Plopi;

Comuna Arsura,

satele Arsura, Fundătura, Pahneşti

Comuna Dranceni,

satele Dranceni, Ghermăneşti, Raşeşti;

Comuna Boţeşti,

satele Boţeşti, Gugeşti;

Comuna Banca,

satele Banca, Stoişeşti, Sarbi, Ţifu;

Comuna Fălciu,

satele Fălciu, Bozia, Copăceana, Ranzeşti;

Comuna Blăgeşti,

satele Blăgeşti, Igeşti

 

1.2. Subdenumirea “VUTCANI”:

Comuna Vutcani,

satele Vutcani, Mălăieşti;

Comuna Roşieşti,

satele Roşieşti, Gara Roşieşti, Valea lui Darie;

Comuna Şuletea,

satele Şuletea, Raşcani, Fedeşti

Comuna Epureni,

satul Horga

Comuna Berezeni,

satele Berezeni, Ranceni, Muşata.

 

2. Denumirea de origine controlată “ HUŞI” poate fi completată, in funcţie de interesul producătorilor, cu una din următoarele denumiri de plai viticol:

DUDA-EPURENI, PǍDURENI, DEALUL LOHAN, DEALUL DOBRINA, DEALUL ŞARA, DEALUL OCHI, DEALUL

GALBENA, DEALUL OGRADA, DEALUL PODGORIA, CERDACUL LUI VODĂ, DEALUL MǍNǍSTIRII, AVEREŞTI, PIHNEŞTI, ARSURA, DEALUL DRAGALINA, DEALUL ROŞIORI, PODINA, ARMǍŞENI, DEALUL PRIBEASCA, BUNEŞTI, MOVILA LUI ANDREI, DEALUL CALCEA.

 

Pentru subdenumirea „HUŞI-VUTCANI”, plaiurile:

VALEA LUI DARIE, DEALUL HERETEI.

 

IV. SOIURILE DE STRUGURI

 

Soiurile de struguri care pot fi folosite pentru obţinerea vinurilor cu D.O.C. „HUŞI” sunt următoarele:

 

soiuri albe:

Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Fetească regală, Fetească albă, Riesling italian, Chardonnay, Tămaioasă romanească, Zghihară de Huşi, Aligote, Aromat de Iaşi, Băbească Gri, Crampoşie Selecţionată, Donaris, Francuşa, Plăvaie, Traminer roz, Şarba

soiuri roşii/roze:

Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Fetească neagră, Băbească neagră, Busuioacă de Bohotin, Negru Aromat, Oporto, Codană

 

V. PRODUCŢIA DE STRUGURI (kg/ha)

 

Maxim 10.500 kg/ha la soiurile: Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Tămaioasă romanească, Chardonnay, Aromat de Iaşi, Busuioacă de Bohotin, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Şarba, Negru Aromat, Băbească neagră;

Maxim 11.500 kg/ha la soiurile: Merlot, Riesling italian, Fetească albă, Traminer roz, Codană;

Maxim 13.500 kg/ha la soiurile: Fetească regală, Aligote, Zghihară de Huşi, Băbească gri, Crampoşie Selecţionată, Donaris, Francuşa, Plăvaie, Oporto.

 

VI. RANDAMENTUL ÎN VIN (hl/ha)

 

Maxim 78,00 hl/ha la soiurile: Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Tămaioasă romanească, Chardonnay, Aromat de Iaşi, Busuioacă de Bohotin, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Şarba, Negru Aromat, Băbească neagră;

Maxim 86,00 hl/ha la soiurile: Merlot, Riesling italian, Fetească albă, Traminer roz, Codana;

Maxim 101,00 hl/ha la soiurile: Fetească regală, Aligote, Zghihară de Huşi, Băbească gri, Crampoşie Selecţionată, Donaris, Francuşa, Plăvaie, Oporto.

 

VII. CALITATEA STRUGURILOR LA RECOLTARE

 

Strugurii destinaţi producerii vinului materie primă pentru vinul cu denumire de origine HUŞI trebuie să fie sănătoşi, cu boabele nezdrobite.

Strugurii trebuie să fie introduşi cat mai urgent in procesul de fabricaţie.

Conţinutul de zahăr la recoltare trebuie să fie de minim 170,00 g/l .

 

VIII. CARACTERISTICILE ŞI PRACTICILE CULTURALE ALE PLANTAŢIILOR

 

Plantaţiile din care se obţin vinurile cu D.O.C. trebuie să aibă o puritate de soi de cel puţin 80%. Butucii-impurităţi din aceste plantaţii vor face parte numai din soiuri aparţinand speciei Vitis vinifera, iar strugurii acestor soiuri se vor separa la cules de cei ai soiului ce stă la baza produce rii vinului pentru care se acordă denumirea de origine.

Verificarea condiţiei de puritate de soi a materiei prime se face cu ocazia recepţionării strugurilor la cramă.

puritatea de soi a strugurilor va fi de 100% pentru producerea de vinuri care se valorifică cu denumire de soi;

o stare bună de sănătate - proporţia boabelor avariate nu poate fi mai mare de 10%,

densitatea plantaţiei : minim 3.330 plante / ha (sau minim 75% plante faţă de plantaţia proiectată)

irigarea: admisă numai in anii secetoşi cu notificarea O.N.V.P.V., atunci cand conţinutul apei in sol pe adancimea de 100 cm scade la 50 % din IUA, prin folosirea unor norme moderate de udare (400-600 mc/ha).

recoltarea in verde - reducerea numărului de ciorchini la intrarea in pargă cand producţia potenţială depăşeşte limitele maxime admise prin caietul de sarcini.

Fertilizarea se va realiza prin aplicare de ingrăşăminte organice o dată la 4-5 ani, precum şi prin administrarea de ingrăşăminte chimice in doze moderate (fertilizarea cu azot in doză de maximum 75 hg/ha).

In plantaţii se va asigura o protecţie fitosanitară eficientă pentru realizarea unei stări de bună sănătate a recoltei.

In toamnele ploioase, cu pericol de atac de mucegai, se recomandă applicare desfrunzitului parţial in zona strugurilor la butucii cu masă foliară bogată.

In plantaţiile din arealul cu D.O.C. „HUŞI” producătorii au obligaţia de a asigura conservarea amenajărilor pedo- şi hidroameliorative existente pe suprafeţele pe care le deţin.

In acest scop ei trebuie să asigure intreţinerea taluzurilor pe terenurile terasate, curăţarea şi repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanţi, conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare şi a zonelor de intoarcere.

 

IX. PRACTICILE OENOLOGICE ŞI TRATAMENTELE ADMISE

 

Arealul delimitat pentru D.O.C. „HUŞI” se incadrează in zona viticolă C I.

Vinul produs in denumirea de origine controlată „HUŞI” are o

tărie alcoolică naturală de min. 8,50% vol

şi dobandită de min.10,50% vol.

şi o tărie alcoolică totală de max. 15,00%vol.

Vinurile produse in acest areal au caracteristici specifice şi o reputaţie ce poate fi atribuită numai acestei zone. Strugurii provin in proporţie de 100% din această arie geografică.

Practicile şi tratamentele oenologice se efectuează conform legislaţiei in vigoare.

 

X. TEHNOLOGIA DE OBŢINERE A VINURILOR CU D.O.C. „HUŞI”

 

Culesul strugurilor se efectuează la maturitatea tehnologică, dictată de tipul de vin care se doreşte a fi obţinut, in funcţie de conţinutul de zaharuri din struguri la recoltare, determinat prin urmărirea mersului coacerii.

Transportul strugurilor trebuie să se facă in vase adecvate, pentru a evita scurgerea mustului ravac.

Prelucrarea strugurilor trebuie să se facă evitand pe cat posibil macerarea timpurie.

Desciorchinatul parţial este obligatoriu. Simultan cu acesta se face şi zdrobirea parţială a strugurilor.

Zdrobitul strugurilor trebuie să favorizeze eliberarea sucului şi componentelor din pulpă şi pieliţă utile in timpul fermentaţiei, fără a determina strivirea sau făramiţarea ciorchinilor şi seminţelor.

Scurgerea mustului ravac se face pe cale gravitaţională. Acolo unde se folosesc scurgătoare dinamice, şnecul trebuie să aibă diametru mare şi turaţie mică.

Presarea boştinei se va face numai cu prese pneumatice discontinue. Se interzice folosirea preselor continue la prelucrarea strugurilor destinaţi obţinerii de vinuri cu D.O.C. „HUŞI”.

Sulfitarea se va face asupra strugurilor, mustuielii sau mustului.

Asamblarea se face numai intre mustul ravac şi cel de la presarea I.

Limpezirea vinurilor albe este necesară şi recomandată.

Adaosul de levuri sub formă de maia sau la levuri liofilizate va asigura o populaţie viabilă de levuri specializate.

Supravegherea şi conducerea fermentaţiei se va realiza prin controlul permanent al temperaturii.

Fermentarea malolactică la vinurile roşii este obligatorie.

Maturarea vinului se va face in decurs de 6-12 luni, in funcţie de capacitatea butoaielor, natura biologică a soiului din care provine, tipul de vin, direcţia de comercializare.

Această verigă poate avea loc in baricuri. Invechirea la sticlă minim 6 luni este recomandată pentru vinurile roşii.

Tratamentele de cleire albastră (demetalizarea) sunt necesare cand conţinutul in fier este mai mare

de 6 mg/l. Stabilizarea tartrică este obligatorie.

 

XI. CARACTERISTICILE ANALITICE ŞI ORGANOLEPTICE ALE VINURILOR D.O.C. „HUŞI” LA PUNEREA ÎN CONSUM

 

a) Caracteristicile analitice:

Vinurile cu D.O.C. „HUŞI” trebuie să prezinte următoarele caracteristici de compoziţie:

tărie alcoolică dobandită: minim 10,50% vol.;

aciditate totală (acid tartric):

minim 4,50 g/l la soiurile albe

minim 4,00 g/l la soiurile roşii

aciditate volatilă (acid acetic):

18 miliechivalenti pe litru sau 1,08 g/l, pentru vinurile albe şi roze;

20 miliechivalenti pe litru sau 1,20 g/l, pentru vinurile roşii;

25, respectiv 30 miliechivalenti pe litru, in funcţie de utilizarea menţiunilor tradiţionale

extract sec nereducător:

minim 17,00 g/l pentru vinuri albe

minim 18,00 g/l pentru vinuri roşii;

zaharuri totale, glucoză+fructoză, g/l: in funcţie de tipul vinului;

dioxid de sulf total, maxim:

150 mg/l pentru vinuri roşii seci;

200 mg/l pentru vinuri albe şi roze seci;

200 mg/l pentru vinuri roşii, al căror conţinut in zaharuri este mai mare sau egal cu 5,00 g/l;

250 mg/l pentru vinuri albe şi roze, al căror conţinut in zaharuri este mai mare sau egal cu 5,00 g/l

dioxid de sulf liber : 10-60 mg/l, in funcţie de tipul de vin, astfel:

la vinurile roşii seci, 10-20 mg/l

la vinurile albe şi roze seci, 20-30 mg/l

 

b) Caracteristici organoleptice :

1. Muscat Ottonel:

Aspect: limpede;

Culoare: galben-pai sau galben intens, fără urme de oxidare;

Miros: aroma tipică de muscat;

Gust: fin, delicat, plin, armonios, cu o plăcută rotunjime şi nuanţă de catifelare

2. Sauvignon:

Aspect: limpede, plăcut

Culoare: galben cu reflexe verzui, strălucitor:

Miros: aroma intensă de floare de viţă de vie, soc şi citrice verzi;

Gust: fructuos, plăcut acid, cu multă prospeţime, armonios, prin invechire gustul aminteşte de pepenele galben

3. Pinot Gris:

Aspect: limpede, plăcut

Culoare: galben-limoniu, cu reflexe verzui, strălucitoare, fără urme de oxidare

Miros: mere de vară sau fan cosit

Gust: uşor amărui, particular, aduce a flori de salcam

4. Fetească regală:

Aspect: limpede, echilibrat

Culoare: galben-limonie, cu nuanţe verzui pană la galben-auriu.

Miros: aromă de flori de camp, discretă, uşor invechit aduce a fan cosit şi miere

Gust: placut, usor acid, plin de prospeţime şi fructuozitate.

5. Fetească albă:

Aspect: limpede

Culoare: galben-pai, cu reflexe verzui, fără urme de oxidare.

Miros: delicat, tipic de viţă de vie inflorită

Gust: armonios, cu o fineţe naturală tipică.

6. Riesling italian:

Aspect: limpede, echilibrat

Culoare: galben-pal, cu irizaţii verzui, strălucitor

Miros: aromă fină, plăcută, de strugure in pargă

Gust: uşor acidulat, vioi, fructuos, cu personalitate, echilibrat, rotund, cu post-gust plăcut.

7. Zghihară de Huşi:

Aspect: limpede şi stralucitor

Culoare: galben-verzui

Miros: fructuos, cu aromă de mere verzi sau iarbă strivită. Poate aduce a citrice.

Gust: foarte acid, in acelaşi timp echilibrat, plin de prospeţime

8. Chardonnay:

Aspect: limpede, plăcut

Culoare: galben-auriu

Miros: aromă de flori de salcam combinat cu cache de unt proaspăt

Gust: plăcut, floral, echilibrat şi omogen, cu aciditate echilibrată.

9.Tămaioasă romanească:

Aspect: limpede

Culoare: galben-verzui, galben pai

Miros: aromă distinctă de tămaie şi busuioc

Gust: plăcut, lung

10. Aligoté:

Aspect: limpede, transparent

Culoare: galben pai

Miros: specific de pămant reavan, ciuperci champignon.

Gust: uşor amărui in postgust

11. Pinot noir:

Aspect: limpede, transparent

Culoare: roşu-rubiniu, strălucitor

Miros: aromă schimbătoare de la cireşe, căpşuni pană la vişine, sau fructe uscate.

Gust: fin, catifelat, delicat, complex

12. Fetească neagră:

Aspect: limpede, translucid

Culoare: roşu-granat, intens, clar, strălucitor

Miros: aromă complexă, originală, cu note de prune uscate .

Gust: plăcut , corpolent.

13. Cabernet Sauvignon:

Aspect: limpede, intens colorat

Culoare: roşu cu nuanţe violacee

Miros: aromă de fructe roşii de pădure coapte: coacăze roşii, merişor, mure şi afine

Gust: echilibrat, consistent, lung, puternic ierbos,

14. Merlot:

Aspect: limpede, roşu intens

Culoare: roşu-aprins pană la roşu-inchis

Miros: aromă de fructe de pădure coapte

Gust: consistent, plin, catifelat, uneori acid

15. Băbească neagră:

Aspect: limpede, transparent

Culoare: roşu-aprins

Miros: buchet floral, ce aminteşte de fructele proaspete

Gust: taninos, consistent, plin

16.Busuioacă de Bohotin:

Aspect: limpede, transparent

Culoare: roze cu nuanţe violacei sau culoarea cojii de ceapă

Miros: petale de trandafiri şi busuioc

Gust: foarte placut, lung, complex de arome, amplificat de zahărul rezidual.

 

XII. CONDIŢIILE DE COMERCIALIZARE

 

1. Imbutelierea vinurilor cu denumire de origine controlată „HUŞI” se face, in mod obligatoriu, in butelii de sticlă sau in bag-in-box cu capacităţi de pană la maxim 60 litri.

Inchiderea acestora se face cu dopuri de plută, din derivate de plută, din alte materiale admise in comerţul internaţional sau prin inchidere filetată asigurată.

In sistemul de ambalare şi etichetare, pentru vinurile cu denumire de origine controlată „HUŞI”este obligatorie folosirea etichetei principale şi a contraetichetei (sau eticheta secundară).

 

2. In etichetarea vinurilor cu denumire de origine controlată „HUŞI” se folosesc următoarele

indicaţii obligatorii:

a. denumirea la vanzare: vin cu denumire de origine controlată, insoţită de menţiunea tradiţională C.M.D. sau C.T., abreviată sau nu;

b. denumirea de origine controlată „HUŞI”;

c. tăria alcoolică dobandită, in volume;

d. indicarea imbuteliatorului/producătorului

e. volumul nominal al produsului conţinut de butelie, in mililitri, centilitri, decilitri sau litri ;

f. data ambalării sau numărul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei ambalării. Data ambalării se inscrie, prin marcare, pe eticheta principală sau pe contraetichetă;

g. menţiunea “conţine sulfiţi”;

h. produs in Romania

i. numărul R.I.V. (numărul din Registrul Industriilor Viticole)

 

3. In etichetarea vinurilor cu denumire de origine controlată „HUŞI” pot fi folosite şi următoarele

indicaţii facultative:

a) anul de recoltă, cu condiţia ca vinul să provină in proporţie de cel puţin 85% din anul indicat;

b) tipul vinului dat de conţinutul său in zaharuri: sec, demisec, demidulce, dulce ;

c) denumirea soiului, dacă vinul a fost obţinut din cel puţin 85% din soiul respectiv

d) subdenumirea “Vutcani”, cu condiţia ca vinurile să fie obţinute exclusiv din struguri din localităţile aferente acestei subdenumiri;

e) alte menţiuni, in conformitate cu legislaţia in vigoare;

f) menţiuni referitoare la anumite metode de producţie;

g) marca de comerţ, cu condiţia ca ea să nu creeze confuzii cu denumirea de origine controlată;

h) denumirea exploatării viticole (plaiului) pentru vinurile provenite in exclusivitate din exploatarea indicată, cu condiţia de a nu se folosi denumiri care să creeze confuzii cu denumirea de origine;

i) numele persoanei (persoanelor) fizice şi denumirea persoanei juridice care au participat la procesul de elaborare a vinului;

j) se pot inscrie pe contraetichetă şi alte menţiuni care se referă la:

istoria vinului sau a firmei producătoare;

condiţii naturale ale arealului de producere, tehnici de cultură speciale, de cules şi de elaborare a vinurilor ;

recomandări privind consumarea vinului: temperatură, asociere cu mancăruri şi altele asemenea;

unele menţiuni suplimentare privind insuşirile senzoriale, date analitice, altele decat tăria alcoolică, indicaţii complementare asupra provenienţei, reprezentări grafice.

l) codul de bare al produsului.

 

4. Indicaţiile obligatorii se inscriu in acelaşi camp vizual, pe eticheta principală.

Excepţie poate face data ambalării sau a numărului lotului şi menţiunea conţine sulfiţi

Indicaţiile facultative se pot inscrie fie pe eticheta principală, fie pe contraetichetă, fluturaşi sau buline.

5. Indicaţiile inscrise pe etichetă trebuie să fie citeţe şi vizibile. Termenii folosiţi in etichetare trebuie să fie inţeleşi de consumatori.

 

XIII. MENŢIUNI TRADIŢIONALE

 

Menţiunile tradiţionale:

C.M.D. – cules la maturitatea deplină

C.T. – cules târziu,

date de conţinutul in zaharuri la recoltarea strugurilor, in conformitate cu prevederile prezentului Caiet de sarcini, pot fi utilizate pentru descrierea vinurilor cu D.O.C. ” HUŞI”.

Aceste două menţiuni pot fi scrise pe eticheta principală, fie in intregime, fie prescurtat, astfel:

D.O.C. – C.M.D.

D.O.C. – C.T. .

In cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “HUŞI”,

maturate minim 6 luni in vase de stejar

şi invechite in sticlă timp de cel puţin 6 luni,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Rezervă.

In cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “HUŞI”

maturate minim un an in vase de stejar

şi invechit in sticlă timp de cel puţin 4 ani,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Vin de vinotecă.

In cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “HUŞI”

care sunt  scoase la comercializare inainte de sfarşitul anului in care au fost produse,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Vin tânăr.

 

XIV. DECLASAREA VINURILOR

 

In cazurile in care vinurile nu indeplinesc in totalitate condiţiile de a fi valorificate cu denumirea de origine controlată „HUŞI”, sau dacă pierd aceste condiţii, ele vor fi declasate in alte categorii, pe baza unor proceduri elaborate O.N.V.P.V. .

1. Declasarea vinurilor cu D.O.C. se stabileşte de către O.N.V.P.V. dacă:

a) vinul a suferit alterări din punct de vedere calitativ;

b) vinul a fost supus unor tratamente sau practici oenologice neautorizate pentru această categorie de calitate.

2. In faza de producţie, producătorul poate să solicite O.N.V.P.V. declasarea unui vin D.O.C. in alte categorii.

 

XV. AUTORITATEA DE CONTROL ŞI CONTROLUL RESPECTĂRII SPECIFICAŢIILOR PRODUSULUI

 

Autoritatea desemnată pentru controlul şi gestiunea denumirii de origine controlată „HUŞI” este

Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.), prin Inspectoratul Teritorial.

Adresa Inspectoratul Teritorial:

Iaşi, B-dul Ştefan cel Mare şi Sfant Nr.47-49, cam.17,

tel/fax. 0040 232 222992, 0040752 100992,

e-mail iasi@onvpv.ro.

Autorizarea plantaţiilor producătoare de struguri cu D.O.C., controlul vinurilor D.O.C., declasarea acestora şi eliberarea Certificatelor de atestarea a dreptului de comercializare pentru vinurile obţinute in denumirea de origine controlată „HUŞI” se face la solicitarea producătorilor care se supun condiţiilor din prezentul caiet de sarcini, in baza procedurilor elaborate de către O.N.V.P.V. .

Controlul anual al vinului, efectuat de către O.N.V.P.V. constă in:

a) examinarea analitică a vinurilor, care constă in verificarea buletinului de analiză care să conţină cel puţin următorii parametrii:

tăria alcoolică totală și dobandită;

zaharuri totale, exprimate ca fructoză şi glucoză;

aciditate totală;

aciditate volatilă;

dioxid de sulf total;

b) examinarea organoleptică, care constă in verificarea caracteristicilor (aspect, culoare, gust, miros).

c) verificarea condiţiilor prevăzute in caietul de sarcini.

Controlul menţionat la lit. a) si lit.b) este realizat de către Comisia de examinare constituită la nivelul denumirii de origine controlată ”HUŞI”; Comisia este alcătuită din inspectorii de specialitate ai O.N.V.P.V., membrii A.D.A.R. şi reprezentanţi ai producătorilor.

Metodologia de control aplicată de O.N.V.P.V., prin intermediul inspectorilor de specialitate, se realizează prin:

eşantionare şi

control sistematic in toate fazele de producţie.

In scopul verificării conformităţii cu caietul de sarcini, autoritatea de control (O.N.V.P.V.) controleaza:

instalaţiile, capacitatea operatorilor de a indeplini condiţiile prevăzute in caietul de sarcini

produsele in orice etapă a procesului de producţie, inclusiv cea a ambalării, pe baza unui plan elaborat de către autoritatea competentă, respectiv O.N.V.P.V. şi care a fost adus la cunoştinţa operatorilor, care acoperă fiecare etapă de fabricare a vinului.

Modificări ale specificaţiilor produsului

Orice solicitant indreptăţit, conform legislaţiei in vigoare, poate solicita aprobarea unei modificări a specificaţiilor produsului pentru denumirea de origine controlată „HUŞI”, in special pentru a ţine cont de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau pentru a redefini aria geografică.

 

IANA

D.O.C.

CAIET DE SARCINI

pentru producerea şi comercializarea vinului cu denumire de origine controlată

decizie n 2453 de 22/09/2006

modificare de 27/05/2013

(fonte O.N.V.P.V.)

 

I. DEFINIŢIE

 

Denumirea de origine controlată „IANA” se atribuie vinurilor obţinute din struguri produşi în arealul delimitat pentru această denumire, cu condiţia respectării tuturor prevederilor din prezentul caiet de sarcini.

 

II. LEGĂTURA CU ARIA GEOGRAFICĂ

 

1. INFORMAŢII DESPRE ARIA GEOGRAFICĂ

a). DESCRIEREA FACTORILOR NATURALI CARE CONTRIBUIE LA LEGĂTURĂ

Calitatea şi caracteristicile vinurilor produse în arealul delimitat pentru denumirea de origine controlată “IANA” se datorează în mod esenţial mediului geografic, cu factorii săi naturali şi umani.

Substratul litologic

se caracterizează prin prezenţa argilelor, nisipurilor şi marnelor argiloase levantine, daciene, pontiene, meotiene şi kersoniene, precum şi prin depozite loessoide pleistocene, care prezintă o frecvenţă mai mare pe suprafeţele relativ plane ale podişului Bârladului.

Textura sedimentelor de solificare este luto-nisipoasă-lutoasă în majoritatea situaţiilor.

Solurile

reprezentative pentru această podgorie sunt: solurile cenuşii, cernoziomurile cambice, regosolurile şi solurile antropice.

Relieful

este tipic deluros-colinar şi este caracterizat prin interfluvii prelungi pe direcţia NNV-SSE, cu coame înguste în partea nordică . Versanţii manifestă adesea evidente asimetrii secundare, în sensul că cei cu expunere vestică sunt mai scurţi şi mai puternic înclinaţi (50-150) faţă de cei cu expunere estică mai lungi şi cu pante mai domoale (30-70).

Hidrografia

este reprezentată prin pâraie, colectorul exclusiv fiind raul Bârlad. Cele câteva lacuri de acumulare au rolul de regularizare a scurgerii şi de aprovizionare cu apă potabilă, industrială şi irigabilă.

Apele freatice au debite mici, până la dispariţie în optimul termic estival. Mai bogat este freaticul luncilor, însă el nu corespunde standardului de calitate. In general, această podgorie este deficitară în resurse hidrice de suprafaţă sau de adâncime.

Climatul

temperat continental, cu vădit caracter de excesivitate est-europeană, se reflectă în ierni aspre şi veri toride.

Radiaţia solară globală este de 115 Kcal/cm2, durata de strălucire a soarelui variind între 2000-2150 ore/an.

Suma temperaturilor zilnice mai mari de 00C este de aproape 38000.

Media anuală a temperaturii aerului este de 9,50C, fiind cu 10C mai scăzută pe culmile interfluviale de peste 250 m

altitudine.

Precipitaţiile atmosferice au o medie anuală în jur de 500 mm, care corelată cu evapotranspiraţia de 650-675 mm, pot duce la un deficit potenţial anual de peste 100-200 mm, plasat aproape în întregime în perioada iulie-septembrie.

 

b) FACTORUL UMAN CARE CONTRIBUIE LA LEGĂTURA CU ARIA GEOGRAFICĂ

Viticultura reprezintă o preocupare din vechime a localnicilor din această zonă.

Dovada o reprezintă vasele şi uneltele specifice acestei îndeletniciri, cum ar fi ciubarul şi trocul, aflate nu numai la

muzeele viti-vinicole, dar şi în inventarul actual şi folosinţa localnicilor.

Deşi preocupările vitivinicole sunt foarte vechi, podgoria Colinele Tutovei a început să se contureze după invazia

filoxerei, ajungând în forma actuală în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Din informaţiile obţinute de la bătrâni, soiurile ce se cultivau în această zonă erau de origine locală, dominate fiind cele de Poama albă-creaţă (probabil Frâncuşa de astăzi), Zghihara verde, Bălaie (probabil Plăvaie) şi Busuioacă.

Faptul că viticultorii înfiinţau plantaţii în mod tradiţional conform zicalei „pune viţă bea viniţă”, adică prin plantarea butaşilor de viţă indigenă proprie, a făcut ca dezastrul filoxeric să apară aici mult mai târziu, unele plantaţii indigene rezistând pâna în anii ´50 ai secolului XX, ca de exemplu la Ciocani, Băcani, Crâng şi Iana.

Aşezări vechi în care a existat preocupare viti-vinicolă sunt satele Bogeşti,Măscurei şi Tomeşti- sate menţionate în documente ce datează din 1555, 1613 şi respectiv din 1689- sate care aparţin în prezent comunei Pogana.

Localnicii, respectând tradiţia vechiului drept răzăşesc, mai păstreză şi astăzi în sistemul de delimitare a hotarelor, expresii ca: „ din zare în zare”.

În preajma vetrelor de sat, locuitorii îşi extindeau loturile cultivate cu viţă de vie pornind de la casă spre pădure; astfel de locuri se întâlnesc şi în prezent la Iezer, Crâng, Perieni, Băcani şi Suseni.

Dovezi că în acest teritoriu cultura viţei de vie a fost una dintre preocupările localnicilor este şi faptul că multe vase şi unelte, ca de exemplu ciubăr, troc (vas confecţionat prin scobirea unui trunchi de copac ce se aşeza la capătul călcătorului sau teascului), se întâlnesc nu numai la muzeele vitivinicole, dar şi în inventarul actual al localnicilor.

Plaiul viticol Poieni are în componenţa sa plantaţiile de la Crâng, Ciocani şi Perieni.

Cerecetările arheologice atestă faptul că în comuna Perieni s-au descoperit aşezări umane ce datează din neolitic.

În prezent, zona în care se află situat arealul IANA este o zonă cu o populaţie îmbătrânită şi cu o ocupaţie de peste 80% în agricultură (cereale, pomicultură şi viticultură), de multe ori fiind întâlnite culturi individuale, dar în acelaşi timp existând si trupuri viticole de la 50 până la 300 ha, unele dintre ele beneficiind chiar de sprijin financiar pe programele de restructurare-reconversie.

 

2. INFORMAŢII DESPRE CALITATEA ŞI CARACTERISTICILE PRODUSULUI

Vinurile obţinute sunt în general încadrate ca fiind vinuri de calitate, atât roşii cât şi albe.

Datorită evapotranspiraţiei mari şi a precipitaţiilor în general scăzute, vinurile din arealul Iana sunt obţinute din struguri de multe ori cu un conţinut ridicat în zaharuri, în toamnele lungi şi secetoase putându-se obţine vinuri dulci naturale.

Vinurile roşii obţinute în acest areal sunt deosebit de agreabile, având o nobleţe şi un şarm deosebit.

Prezintă o notă de căldură şi plinătate, senzaţie de alunecare cu uşoară notă amăruie în postgust, cu arome de fructe roşii.

Culoarea lor trece de la roşu rubiniu spre nuanţe profunde după cât de bine este ales momentul recoltării, iar după maturare în contact cu lemnul de stejar se stabilizează spre note profunde de roşu.

Vinificate corect, datorită extractului mai mare şi a alcoolului care este foarte bine integrat în structura vinului, vinurile roşii din acest areal pot avea o plajă de învechire de 30-40 ani.

De remarcat pentru această podgorie este vinul obţinut din soiul Băbească neagră, care, deşi nu este intens colorat, prezintă în schimb o fructuozitate şi o nuanţă de prospeţime rar întâlnite la vinurile roşii.

De asemenea şi soiul Fetească neagră poate ajunge în unii ani la calităţi de exceptie, în unii ani secetoşi , obţinîndu-se vinuri dulci naturale cu conţinut alcoolic peste 14% vol.alc. Aceste vinuri sunt deosebit de catifelate, pline de arome de fructe roşii, intens colorate, cu alcool bine integrat, facute parcă anume să aibă o plajă de învechire de minim 30-40 ani.

Deşi uneori cu un alcool mai ridicat decât media vinurilor specifice zonei Moldovei, acesta este uşor integrat în corpul vinului datorită unui extract uşor peste medie.

Vinurile rezultate nu deranjează nici prin corp, nici prin alcool şi nici prin aciditate, aceste elemente integrându-se cu

uşurinţă şi rezultând astfel un vin lejer, nu foarte complex dar în acelaşi timp cu o explozie de arome date atât de fruct cât şi de tehnologiile de vinificare.

Vinurile albe ce se realizează în arealul Iana sunt vinuri complexe, minerale, cu culori de la galben verzui până la galben pai.

Sunt bine structurate, alcoolul se integrează bine în corpul vinului.

Vinurile seci sunt uşor aspre, cu o bună aciditate şi cu un miros ce aminteşte de pietre, de cremene.

Fânul proaspăt cosit sau florile de câmp îşi fac şi ele simţită prezenţa.

În anii cu toamne lungi şi uscate se obţin vinuri dulci naturale. La acestea, nota de ceară de albine, de miere şi flori de tei este predominantă şi deşi restul de zahăr rezidual este mare, vinurile nu sunt greoaie ci chiar pot fi recomandate ca vinuri aperitiv sau desert.

 

3. INTERACŢIUNEA CAUZALĂ

Cernoziomurile cambice aşezate pe depozitele nisipoase, argiloase şi sedimentele marino-lacustre, coroborate cu nivelul scăzut al precipitaţiilor mai ales toamna, fac ca în această zonă să fie asigurate condiţii propice atât pentru acumulări mari de zaharuri cât şi pentru dezvoltare de arome complexe.

Mineralitatea vinurilor din zonă este una care face ca acestea să se diferenţieze faţa de alte vinuri.

Datorită factorilor climatici şi a faptului ca straturile acvifere subterane sunt la adâncimi destul de mari şi greu accesibile, deseori sunt întâlnite situaţii în care acumulările de zahăr sunt mari.

Vinurile roşii sunt favorizate prin acumulări de antociani şi condiţii de exceptie pentru potenţarea aromelor primare, fapt care duce la o întărire a caracterului de soi.

Menţinerea integrităţii strugurilor la recoltare şi în timpul transportului, precum şi normele controlate strict prin respectarea caietului de sarcini, asigură o calitate deosebită a mustului.

Utilizarea unei sulfitări lejere este esenţială pentru o fermentaţie lipsită de riscurile unor oxidări sau infectări cu microorganisme nedorite, cu atât mai mult cu cât este însoţită de folosirea de maiele de levuri selecţionate pentru însămânţare.

Maturarea pe drojdii fine a vinului nou format, dezvoltă arome terţiare, ce conferă complexitate vinului.

 

III. DELIMITAREA TERITORIALĂ PENTRU PRODUCEREA VINULUI CU D.O.C. „IANA”

 

1. Arealul delimitat pentru producerea vinurilor cu denumirea de origine controlată “IANA”, se întinde pe teritoriul judeţului Vaslui, astfel:

 

Judeţul Vaslui:

Comuna Iana,

satul Iana;

Comuna Perieni,

satul Perieni;

Comuna Ciocani,

satul Ciocani;

Comuna Băcani,

satele Băcani, Suseni, Vulpăşeni ;

Comuna Pogana,

satul Pogana ;

 

2. Denumirea de origine controlată “IANA” poate fi completată, în funcţie de interesul producătorilor, cu una din următoarele denumiri de plai viticol:

DEALUL PERIENI, DEALUL SEACA, DEALUL POGANA.

 

IV. SOIURILE DE STRUGURI

 

Soiurile de struguri care pot fi folosite pentru obţinerea vinurilor cu D.O.C. „IANA” sunt următoarele:

 

soiuri albe:

Aligoté, Fetească regală, Riesling italian, Fetească albă, Sauvignon, Muscat Ottonel;

 

soiuri roşii/roze:

Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Fetească neagră, Băbească neagră, Busuioacă de Bohotin.

 

V. PRODUCŢIA DE STRUGURI (kg/ha)

 

Maxim 8.000 kg/ha

la soiurile: Muscat Ottonel, Sauvignon, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Busuioaca de Bohotin,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.M.D.

Maxim 10.000 kg/ha la soiurile:

Merlot, Riesling italian, Fetească albă,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.M.D.

Maxim 12.000 kg/ha la soiul:

Fetească regală, Aligote, Băbească neagră,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.M.D.

 

Maxim 7.000 kg/ha la soiurile:

Muscat Ottonel, Sauvignon, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Busuioacă de Bohotin,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.T.

Maxim 8.000 kg/ha la soiurile:

Fetească albă, Merlot,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.T.

 

VI. RANDAMENTUL ÎN VIN (hl/ha)

 

Maxim 52,00 hl/ha la soiurile:

Muscat Ottonel, Sauvignon, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Busuioacă de Bohotin,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. - C.M.D.

Maxim 65,00 hl/ha la soiurile:

Merlot, Riesling italian, Fetească albă,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.M.D.

maxim 78,00 hl/ha la soiurile:

Fetească regală, Aligote, Băbească neagră,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.M.D.

 

Maxim 46,00 hl/ha la soiurile:

Muscat Ottonel, Sauvignon, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Busuioacă de Bohotin,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.T.

maxim 52,00 hl/ha la soiurile:

Fetească albă, Merlot,

dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.T.

 

VII. CALITATEA STRUGURILOR LA RECOLTARE

 

Strugurii destinaţi producerii vinului materie primă pentru vinul cu denumire de origine controlată „IANA” trebuie să fie sănătoşi, cu boabele nezdrobite. Strugurii trebuie să fie introduşi cât mai urgent în procesul de fabricaţie.

Conţinutul de zahăr la recoltare trebuie să fie de minim:

 

187 g/l la soiurile albe, roze si rosii, dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.M.D.

 

220 g/l la soiurile albe sau roze, dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.T.

213 g/l la soiurile roşii, dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.T.

 

VIII. CARACTERISTICILE ŞI PRACTICILE CULTURALE ALE PLANTAŢIILOR

 

Plantaţiile din care se obţin vinurile cu D.O.C. trebuie să aibă o puritate de soi de cel puţin 80%.

Butucii-impurităţi din aceste plantaţii vor face parte numai din soiuri aparţinând speciei Vitis vinifera, iar strugurii acestor soiuri se vor separa la cules de cei ai soiului ce stă la baza produce rii vinului pentru care se acordă denumirea de origine controlată.

Verificarea condiţiei de puritate de soi a materiei prime se face cu ocazia recepţionării strugurilor la cramă.

puritatea de soi a strugurilor va fi de 100% pentru producerea de vinuri care se valorifică cu denumire de soi;

o stare bună de sănătate - proporţia boabelor avariate nu poate fi mai mare de 10%;

densitatea plantaţiei: 3.330 plante/ha (sau minim 75% plante din totalul celor de la proiectarea plantaţiei)

irigarea: admisă numai în anii secetoşi cu notificarea O.N.V.P.V., atunci când conţinutul apei în sol pe adâncimea de 100 cm scade la 50% din IUA, prin folosirea unor norme moderate de udare (400-600 mc/ha).

recoltarea în verde - reducerea numărului de ciorchini la intrarea în pârgă când producţia potenţială depăşeşte limitele maxime admise prin caietul de sarcini.

Fertilizarea se va realiza prin aplicare de îngrăşăminte organice o dată la 4-5 ani, precum şi prin administrarea de îngrăşăminte chimice în doze moderate (fertilizarea cu azot în doză de maximum 75 hg/ha).

În plantaţii se va asigura o protecţie fitosanitară eficientă pentru realizarea unei stări de bună sănătate a recoltei. În toamnele ploioase, cu pericol de atac de mucegai, se recomandă applicare desfrunzitului parţial în zona strugurilor la butucii cu masă foliară bogată.

În plantaţiile din arealul cu D.O.C. „IANA” producătorii au obligaţia de a asigura conservarea amenajărilor pedo- şi hidroameliorative existente pe suprafeţele pe care le deţin.

În acest scop ei trebuie să asigure întreţinerea taluzurilor pe terenurile terasate, curăţarea şi repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanţi, conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare şi a zonelor de întoarcere.

 

IX. PRACTICILE OENOLOGICE ŞI TRATAMENTELE ADMISE

 

Arealul delimitat pentru D.O.C. „IANA” se încadrează în zona viticolă C I .

Vinurile produse în acest areal au caracteristici specifice şi o reputaţie ce poate fi atribuită numai acestei zone. Strugurii provin în proporţie de 100% din această arie geografică.

Practicile şi tratamentele oenologice se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

Vinul produs în arealul delimitat pentru denumirea de origine controlată „IANA” are o

tărie alcoolică dobândită de minim 11,00% vol.,

în funcţie de calitatea strugurilor la recoltare, dată de conţinutul în zahăr.

 

X. TEHNOLOGIA DE OBŢINERE A VINURILOR CU D.O.C. „IANA”

 

Culesul strugurilor se efectuează la maturitatea tehnologică, dictată de tipul de vin care se doreşte a fi obţinut, în funcţie de conţinutul de zaharuri din struguri la recoltare, determinat prin urmărirea mersului coacerii.

Transportul strugurilor trebuie să se facă în vase adecvate, pentru a evita scurgerea mustului ravac.

Prelucrarea strugurilor trebuie să se facă evitând pe cât posibil macerarea timpurie.

Desciorchinatul parţial este obligatoriu. Simultan cu acesta se face şi zdrobirea parţială a strugurilor.

Zdrobitul strugurilor trebuie să favorizeze eliberarea sucului şi componentelor din pulpă şi pieliţă utile în timpul fermentaţiei, fără a determina strivirea sau fărâmiţarea ciorchinilor şi seminţelor.

Scurgerea mustului ravac se face pe cale gravitaţională. Acolo unde se folosesc scurgătoare dinamice, şnecul trebuie să aibă diametru mare şi turaţie mică.

Presarea boştinei se va face numai cu prese pneumatice discontinue. Se interzice folosirea preselor continue la prelucrarea strugurilor destinaţi obţinerii de vinuri cu D.O.C. „IANA”.

Sulfitarea se va face asupra strugurilor, mustuielii sau mustului.

Asamblarea se face numai între mustul ravac şi cel de la presarea I.

Limpezirea vinurilor albe este necesară şi recomandată.

Adaosul de levuri sub formă de maia sau la levuri liofilizate va asigura o populaţie viabilă de levuri specializate.

Supravegherea şi conducerea fermentaţiei se va realiza prin controlul permanent al temperaturii. La vinurile cu rest de zahăr, sistarea fermentaţie alcoolice se face înainte ca zahărul să fie complet metabolizat, când tăria alcoolică a vinului este cu 0,5-1 % vol. mai mică decât cea proiectată.

Vinurile roşii se trag de pe depozitul de drojdii imediat după terminarea fermentaţiei alcoolice.

Fermentarea malolactică la vinurile roşii este obligatorie.

Operaţiunile de depozitare, îngrijire şi condiţionare a vinurilor se vor face evitându-se contactul cu aerul şi stocarea la temperaturi mai mari de 14° C.

Maturarea vinului se va face în decurs de 6-12 luni, în funcţie de capacitatea butoaielor, natura biologică a soiului din care provine, tipul de vin, direcţia de comercializare. Această verigă poate avea loc în baricuri. Maturarea in contact cu lemnul este obligatorie pentru vinurile roşii cu D.O.C.

„IANA”. Învechirea la sticlă minim 6 luni este recomandată pentru vinurile roşii.

Tratamentele de cleire albastră (demetalizarea) sunt necesare când conţinutul în fier este mai mare de 6 mg/l. Stabilizarea tartrică este obligatorie.

 

XI. CARACTERISTICILE ANALITICE ŞI ORGANOLEPTICE ALE VINURILOR D.O.C. „IANA” LA PUNEREA LOR ÎN CONSUM

 

a) Caracteristicile analitice :

Vinurile cu D.O.C. „IANA” trebuie să prezinte următoarele caracteristici de compoziţie :

tărie alcoolică dobândită: minim 11,00% vol.;

aciditate totală (acid tartric): minim 4,50 g/l ;

zaharuri totale, glucoză+fructoză, g/l: în funcţie de tipul vinului;

aciditate volatilă (acid acetic):

18 miliechivalenti pe litru sau 1,08 g/l, pentru vinurile albe şi roze;

20 miliechivalenti pe litru sau 1,20 g/l, pentru vinurile roşii;

25 miliechivalenti pe litru, în funcţie de utilizarea menţiunilor tradiţionale;

extract sec nereducător:

minim 17,00 g/l pentru vinuri albe sau roze

18,00 g/l pentru vinuri roşii.

dioxid de sulf total, maxim :

150 mg/l pentru vinuri roşii seci;

200 mg/l pentru vinuri albe şi roze seci;

200 mg/l pentru vinuri roşii, al căror conţinut în zaharuri este mai mare sau egal cu 5,00 g/l;

250 mg/l pentru vinuri albe şi roze, al căror conţinut în zaharuri este mai mare sau egal cu 5,00 g/l;

 

b) Caracteristicile organoleptice :

1. Muscat Ottonel:

Aspect: limpede, stralucitor

Culoare: galben-pai sau galben intens, fără urme de oxidare

Miros: aroma tipică de muscat, mai estompată în perioadele de secetă prelungită

Gust: tipic de muscat, fin, postgust lung

2. Sauvignon:

Aspect: limpede, plăcut

Culoare: galben reflexe verzui, strălucitoare

Miros: citrice verzi si fructe exotice

Gust: plăcut, uşor acid, aduce a melon

3. Fetească regală:

Aspect: limpede, echilibrat

Culoare: galben cu nuanţe verzui, semiaromat

Miros: aromă de flori de câmp şi miere de albine

Gust: plăcut, fructuos, sprinţar

4. Fetească albă:

Aspect: limpede

Culoare: galben-pai, cu reflexe verzui

Miros: specifică, aduce a flori de viţă de vie

Gust: armonios

5.Aligoté:

Aspect : limpede

Culoare: galben verzui

Miros: pământ reavăn, ciuperci

Gust:plin, uşor amărui, nu foarte impresionant

6 .Riesling italian:

Aspect: limpede

Culoare: galben verzui

Miros: amestec de citrice şi note puternic minerale

Gust: uşor amărui, aciditate ridicată, echilibrat

7. Busuioaca de Bohotin:

Aspect:limpede, strălucitor

Culoare: de la stacojiu până la roz violaceu

Miros: amestec de trandafir şi busuioc, tipic soiului

Gust: arome plăcute de trandafir, gust lung

8. Cabernet Sauvignon:

Aspect: limpede, strălucitor

Culoare: roşu întunecat, prin învechire devine roşu-cărămiziu

Miros: puternic, crud, a fructe roşii

Gust: ierbos, cu astringenţă mare, în acelaşi timp echilibrat

9. Merlot:

Aspect: limpede, transparent

Culoare: roşu, strălucitor

Miros: aromă erbacee, inconfundabilă, de strugure în pârgă şi fructe de pădure

Gust: plăcut, echilibrat, cu taninuri moi

10. Pinot noir:

Aspect: limpede, transparent

Culoare: roşu deschis, strălucitor

Miros: aromă schimbătoare de la cireşe amare până la căpşuni

Gust: fin, catifelat

11. Fetească neagră:

Aspect: limpede, translucid

Culoare: roşu intens, clar, strălucitor

Miros: miros caracteristic soiului şi anume a prune uscate neafumate

Gust: structură foarte bună, echilibrat, cu taninuri blânde

12. Băbească neagră:

Aspect: limpede, nu foarte intens colorat

Culoare: roşu cu nuanţe violacee

Miros: aromă de fructe proaspăt culese

Gust: echilibrat, cu aciditate uşor ridicată.

 

XII. CONDIŢIILE DE COMERCIALIZARE

 

1. Îmbutelierea vinurilor cu denumire de origine controlată „IANA” se face, în mod obligatoriu, în butelii de sticlă de diferite capacităţi.

Închiderea acestora se face cu dopuri de plută, din derivate de plută, din alte materiale admise în comerţul internaţional sau prin închidere filetată asigurată.

În sistemul de ambalare şi etichetare, pentru vinurile cu denumire de origine controlată „IANA” se utilizează eticheta principală şi contraeticheta (sau eticheta secundară).

 

2. În etichetarea vinurilor cu denumire de origine controlată „IANA”se folosesc următoarele

indicaţii obligatorii:

a. denumirea la vânzare: vin cu denumire de origine controlată, însoţită de menţiunea tradiţională C.M.D. sau C.T., abreviată sau nu;

b. denumirea de origine controlată „IANA”;

c. denumirea soiului, dacă vinul a fost obţinut din cel puţin 85% din soiul respectiv;

d. tăria alcoolică dobândită, în volume;

e. numele producătorului şi îmbuteliatorului, cu caracterele cele mai mici folosite în inscripţionările de pe etichetă ;

f. volumul nominal al produsului conţinut de butelie, în mililitri, centilitri, decilitri sau litri;

g. data ambalării sau numărul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei ambalării.

Data ambalării se înscrie, prin marcare, pe eticheta principală sau pe contraetichetă;

h. menţiunea “conţine sulfiţi”;

i. tipul vinului dat de conţinutul său în zaharuri: sec, demisec, demidulce, dulce ;

j. numărul din Registrul Industriilor Viticole (RIV).

 

3. În etichetarea vinurilor cu denumire de origine controlată „IANA” pot fi folosite următoarele

indicaţii facultative:

a) anul de recoltă, cu condiţia ca vinul să provină în proporţie de cel puţin 85% din anul indicat;

b) alte menţiuni, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

c) menţiuni referitoare la anumite metode de producţie;

d) marca de comerţ, cu condiţia ca ea să nu creeze confuzii cu denumirea de origine controlată;

e) denumirea exploatării viticole (plaiului) pentru vinurile provenite în exclusivitate din exploatarea indicată, cu condiţia de a nu se folosi denumiri care să creeze confuzii cu denumirea de origine controlată;

f) numele persoanei (persoanelor) fizice şi denumirea persoanei juridice care au participat la procesul de elaborare a vinului;

g) se pot înscrie pe contraetichetă şi alte menţiuni care se referă la:

istoria vinului sau a firmei producătoare;

condiţii naturale ale arealului de producere, tehnici de cultură speciale, de cules şi de elaborare a vinurilor ;

recomandări privind consumarea vinului: temperatură, asociere cu mâncăruri şi altele

asemenea;

unele menţiuni suplimentare privind însuşirile senzoriale, date analitice, altele decât tăria alcoolică, indicaţii complementare asupra provenienţei, reprezentări grafice.

h) codul de bare al produsului.

4. Indicaţiile obligatorii se înscriu în acelaşi câmp vizual, pe eticheta principală.

Excepţie poate face data ambalării sau a numărului lotului şi menţiunea “conţine sulfiţi”.

Indicaţiile facultative se pot înscrie fie pe eticheta principală, fie pe contraetichetă, fluturaşi sau buline.

5. Indicaţiile înscrise pe etichetă trebuie să fie citeţe şi vizibile. Termenii folosiţi în etichetare trebuie să fie înţeleşi de consumatori.

 

XIII. MENŢIUNI TRADIŢIONALE

 

Menţiunile tradiţionale:

C.M.D. – cules la maturitatea deplină ,

C.T. – cules târziu,

date de conţinutul în zaharuri la recoltarea strugurilor, în conformitate cu prevederile prezentului Caiet de sarcini, pot fi utilizate numai pentru descrierea vinurilor cu D.O.C. ”IANA”.

Aceste două menţiuni pot fi scrise pe eticheta principală, fie în întregime, fie prescurtat, astfel:

D.O.C. – C.M.D.,

D.O.C. – C.T.

În cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “IANA”,

maturate minim 6 luni în vase de stejar

şi învechite în sticlă timp de cel puţin 6 luni,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Rezervă.

În cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “IANA”

maturate minim un an în vase de stejar

şi învechit în sticlă timp de cel puţin 4 ani,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Vin de vinotecă.

 

XIV. DECLASAREA VINULUI CU DENUMIRE DE ORIGINE CONTROLATĂ „IANA”

 

În cazurile în care vinurile nu îndeplinesc în totalitate condiţiile de a fi valorificate cu denumirea de origine controlată „IANA”, sau dacă pierd aceste condiţii, ele vor fi declasate în alte categorii, pe baza unor proceduri elaborate de O.N.V.P.V..

1. Declasarea vinurilor cu D.O.C. se stabileşte de către O.N.V.P.V. dacă:

a) vinul a suferit alterări din punct de vedere calitativ;

b) vinul a fost supus unor tratamente sau practici oenologice neautorizate pentru această categorie de calitate.

2. În faza de producţie, producătorul poate să solicite O.N.V.P.V. declasarea unui vin cu D.O.C. la alte categorii.

Dacă în procesul de certificare vinul declasat nu poate fi încadrat la vin cu indicaţie geografică, acesta se va încadra la altă categorie.

 

XV. AUTORITATEA DE CONTROL ŞI CONTROLUL RESPECTĂRII SPECIFICAŢIILOR PRODUSULUI

 

Autoritatea desemnată pentru controlul şi gestiunea denumirii de origine controlată „IANA” este

Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.), prin Inspectoratul Teritorial.

Adresa Inspectoratului Teritorial:

Iaşi, B-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt Nr.47-49, cam.17,

tel. 0040 232 222992, 0040752100992,

e-mail: iasi@onvpv.ro.

 

Autorizarea plantaţiilor producătoare de struguri cu D.O.C., declasarea acestora şi eliberarea Certificatelor de atestare a dreptului de comercializare pentru vinurile obţinute în denumirea de origine controlată „IANA” se face la solicitarea producătorilor care se supun condiţiilor din prezentul caiet de sarcini, în baza procedurilor elaborate de către O.N.V.P.V..

Controlul anual al vinului, efectuat de către O.N.V.P.V. constă în:

a) examinarea analitică a vinurilor, care constă în verificarea buletinului de analiză şi care să conţină cel puţin următorii parametri:

tăria alcoolică totală şi dobândită, exprimate în % vol.;

zaharuri totale, exprimate ca fructoză şi glucoză, g/l;

aciditate totală, exprimată în g/l acid tartric;

aciditate volatilă, exprimată în g/l acid acetic;

dioxid de sulf total, exprimat în mg/l.

b) examinarea organoleptică, ce constă în verificarea caracteristicilor senzoriale (aspect, culoare, gust, miros);

c) verificarea condiţiilor prevăzute în caietul de sarcini.

Controlul menţionat la lit. a) şi lit.b) este realizată de către Comisia de examinare constituită la nivelul denumirii de origine controlată ”COTNARI”; Comisia este alcătuită din inspectorii de specialitate ai O.N.V.P.V., membrii A.D.A.R. şi reprezentanţi ai producătorilor.

Metodologia de control aplicată de O.N.V.P.V., prin intermediul inspectorilor de specialitate, se realizeaza prin:

eşantionare şi

control sistematic în toate fazele de producţie.

În scopul verificării conformităţii cu caietul de sarcini, O.N.V.P.V. controlează:

instalaţiile, capacitatea operatorilor de a îndeplini condiţiile prevăzute în caietul de sarcini

produsele în orice etapă a procesului de producţie, inclusiv cea a ambalării, pe baza unui plan elaborat de către autoritatea competentă şi care a fost adus la cunoştinţa operatorilor, care acoperă fiecare etapă de fabricare a vinului.

 

Modificări ale specificaţiilor produsului

 

Orice solicitant îndreptăţit conform legislaţiei în vigoare, poate solicita aprobarea unei modificări a specificaţiilor produsului pentru denumirea de origine controlată „IANA”, în special pentru a ţine cont de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau pentru a redefini aria geografică.

 

 

IAŞI

D.O.C.

CAIET DE SARCINI

pentru producerea şi comercializarea vinului cu denumire de origine controlată

decizie n. 2472 22/09/2006

modificare n. 1326 27/08/2014

modificare n. 1335 29/08/2014

(fonte O.N.V.P.V.)

 

I. DEFINIŢIE

 

Denumirea de origine controlată ”IAŞI” se atribuie vinurilor obţinute din struguri produşi in arealul delimitat pentru această denumire, cu condiţia respectării tuturor prevederilor din prezentul caiet de sarcini.

 

II. LEGĂTURA CU MEDIUL GEOGRAFIC

 

Calitatea şi caracteristicile vinurilor produse in arealul delimitat pentru denumirea de origine controlată ”IAŞI” se datorează in mod esenţial mediului geografic, cu factorii săi naturali şi umani.

Localizare geografică

Podgoria Iaşi este situată in est-nord-estul Podişului Moldovenesc, in zona de contact a Campiei colinare a Moldovei cu Podişul Central Moldovenesc, contact marcat de impunătoarea ”Coastă a Iaşilor”.

Administrativ, podgoria Iaşi se găseşte in judeţul cu acelaşi nume.

Cadrul natural

Substratul litologic

se caracterizează prin prezenţa depozitelor de loess pleistocen, precum şi a faciesului argilo-marnos şi nisipos aparţinand bessarabianului.

Textura sedimentelor de solificare, rezultate din depozite litologice de mai sus este predominant argiloasă.

Solurile.

reprezentative pentru această podgorie sunt: cernoziomurile cambice, solurile cenuşii, regosolurile şi solurile antropice.

Relieful

se dispune in două trepte mari, corespondente celor două subunităţi geomorfologice ale Podişului Moldovei care se contactează in aria podgoriei, respectiv Campia Moldovei şi Podişul Central Moldovenesc.

Campia Moldovei se caracterizează printr-un relief de coline şi de platouri netede, cu o altitudine medie de 150 m. Podişul Central Moldovenesc, reprezentat de Coasta Iaşului, are o altitudine de 300-350 m.

Hidrografia.

participa, prin volumul şi calitatea apelor de suprafaţa şi subterane, doar cu calificativul ”satisfăcător” in cadrul ecosistemului viticol de aici.

Bahluiul prin cursul său inferior şi Prutul prin cursul său mijlociu constituie colectorii unor paraie relativ scurte şi cu debite anuale reduse.

Lavurile din zona sunt creaţii antropice cu scopuri multiple, inclusiv pentru irigaţii. Apele freatice, interceptate prin fantani sau descarcate prin izvoare, au debite relativ reduse şi nu corespund unei categorii de calitate accesibilă.

Climatul

este temperat continental cu nuanţe excesive, consecinţă a poziţiei de interferenţă intre climatul moderat continental al Podişului Central Moldovenesc şi cel excesiv continental al Campiei Moldovei.

Temperatura medie anuală este de 9,4° C, suma temperaturilor din perioada de vegetaţie fiind de 3159° C, cu o insolaţie de 1450 ore in aceeaşi perioadă

Suma precipitaţiilor este de 562 mm, cu 366 mm in perioada de vegetaţie.

Indicele de aptitudine oenoclimatică este in valoare de 4403.

Zona viticolă din partea de sud a Iaşului pare a fi cea mai veche, oricum ea este cea dintai atestată documentar. In 1469, Ştefan cel Mare dăruia Mitropoliei din Suceava o vie de la Socola, de langă Bucium.

In secolul al XVII-lea, se constituie principalele suprafeţe viticole din sudul Iaşilor, pe care le regăsim pană astăzi. Cele mai mari suprafeţe le deţineau mănăstirile, din danii şi cumpărături, apoi marii boieri, negustorii, domnii şi targoveţii. Aceste suprafeţe de vii se extind treptat.

La sfarşitul secolului al XIX-lea filoxera a distrus vechile plantaţii de vii şi s-a trecut la infiinţarea de noi plantaţii cu vii altoite. Importante pentru dezvoltarea viticulturii in această zonă sunt Pepiniera viticolă şi pomicolă de la Vişan (1893) şi Societatea viticolă de la Iaşi (1900).

Mai tarziu (1957), la Iaşi se infiinţează şi Staţiunea viti-vinicolă, care a contribuit semnificativ la relansarea viticulturii ieşene.

Vinurile obţinute in podgoria Iaşi sunt in general vinuri suple, nu foarte acide, puţin extractive, nu foarte alcoolice, cele mai caracteristice fiind Aligote-ul obţinut la Tomeşti, Feteasca albă şi Muscat Ottonelul din Bucium şi Feteasca neagră de la Uricani care pare-se, chiar in arealul Uricani a apărut in urma selecţiei populare din specia Vitis silvestrys Gmel.

In această podgorie, cele mai bune rezultate, cultura viţei-de vie dă in platourile insorite şi in bazinele sculptate de unele văi secundare , unde deşi in general au expoziţie nordică, beneficiază de adăpost faţă de masele de aer din N sau NE, şi de efectul foehnic al maselor de aer sudice şi vestice care descind dinspre podişul inalt spre culoarul Bahluiului şi al Prutului.

 

III. DELIMITAREA TERITORIALĂ PENTRU PRODUCEREA VINULUI CU D.O.C. ”IAŞI”

 

1.Arealul delimitat pentru producerea vinurilor cu denumirea de origine controlată “IAŞI”, care se intinde pe teritoriul judetului Iasi, poate cuprinde alături de subdenumirile:

Copou,

Buciumn

Uricani

Probota

cu următoarele unităţi administrativ-teritoriale:

 

1.1. subdenumirea “COPOU”

Municipiul Iaşi,

cartier Copou;

Comuna Aroneanu,

satele Aroneanu, Şorogari, Aldei, Dorobanţ;

Comuna Rediu,

satele Rediu, Breazu, Tăuteşti, Horleşti;

Comuna Movileni,

satele Movileni, Potangeni, Iepureni.

 

1.2. subdenumirea “ BUCIUM”

Municipiul Iaşi,

cartier Bucium;

Comuna Tomeşti,

satele Tomeşti, Goruni, Chicerea, Vlădiceni;

Comuna Barnova,

satele Pietrăria, Cercu, Vişan, Pǎun;

Comuna Ciurea,

satele Ciurea, Hlincea.

 

1.3. subdenumirea “URICANI”

Comuna Miroslava,

satele Uricani, Miroslava, Voroveşti, Balciu, Brătuleni, Corneşti;

Comuna Horleşti,

satele Horleşti, Bogdăneşti;

Comuna Valea Lupului,

satul Valea Lupului;

Comuna Leţcani,

satul Leţcani;

Comuna Dumeşti,

satul Dumeşti;

Orasul Podul Iloaiei.

 

1.4 subdenumirea “PROBOTA”:

Comuna Probota,

satele Probota, Perieni;

ComunaTigănaşi:

satele Tigănaşi, Cârniceni, Stejării, Mihail Kogălniceanu;

Comuna Bivolari:

satele Bivolari, Solonet, Traian, Buruieneşti, Tabăra;

Comuna Andrieşeni:

satele Andrieşeni, Glavaneşti, Fântânele, Spineni;

Comuna Trifeşti:

satul Trifeşti;

Comuna Roşcani:

satele Roşcani, Rădeni.

 

 

 

2. Denumirea de origine controlată ”IAŞI” poate fi completată, in funcţie de interesul producătorilor, cu una din următoarele denumiri de plai viticol:

ARONEANU, REDIU, ŞOROGARI,, TOMEŞTI, GORUNI, VLĂDICENI, PIETRĂRIA, VIŞAN, DEALUL DOAMNEI, DOI, PERI, MIROSLAVA, URIC, VOROVEŞTI, BALCIU, BRĂTULENI, CORNEŞTI, HORLEŞTI, BOGDĂNEŞTI, COASTA MORII.

 

IV. SOIURILE DE STRUGURI

 

Soiurile de struguri care pot fi folosite pentru obţinerea vinurilor cu D.O.C. ”IAŞI” sunt următoarele:

 

soiuri albe:

Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Chardonnay, Traminer roz, Riesling italian, Fetească albă, Fetească regală, Aligoté Riesling de Rhin, Golia.

soiuri roşii:

Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Fetească neagră, Băbească neagră, Arcaş.

soiuri aromate şi semiaromate:

Tămâioasă românescă, Busuioacă de Bohotin, Şarba.

 

V. PRODUCŢIA DE STRUGURI (kg/ha)

 

Pentru vinurile care vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.M.D.:

maxim 9.000 kg/ha la soiurile: Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Chardonnay, Traminer roz, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Golia;

maxim 10.000 kg/ha la soiurile: Tămâioasă românescă, Busuioacă de Bohotin, Arcaş;

maxim 11.000 kg/ha la soiurile: Merlot, Riesling italian, Fetească albă;

maxim 12.000 kg/ha la soiurile: Riesling de Rhin, Şarba;

maxim 13.000 kg/ha la soiul: Fetească regală, Aligote, Băbească neagră.

 

Pentru vinurile care vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.T.:

maxim 8.000 kg/ha la soiurile: Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Chardonnay, Traminer roz, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Golia;

maxim 9.000 kg/ha la soiurile: Merlot, Riesling italian , Fetească albă, Tămâioasă românescă, Busuioacă de Bohotin, Arcaş;

maxim 10.000 kg/ha la soiuil: Şarba;

 

Pentru vinurile care vor purta mentiunea tradiţională D.O.C.-C.I.B.

maxim 7.000 kg/ha la soiurile Muscat Ottonel şi Sauvignon, Tămâioasă românescă, Busuioacă de Bohotin, Golia;

maxim 8.000 kg/ha la soiul Fetească albă.

 

VI. RANDAMENTUL ÎN VIN (hl/ha)

 

Pentru vinurile care vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.M.D.

maxim 60,00 hl/ha la soiurile: Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Chardonnay, Traminer roz, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Golia;

maxim 68,00 hl/ha la soiurile: Tămâioasă românescă, Busuioacă de Bohotin;

maxim 72,00 hl/ha la soiurile: Merlot, Riesling italian, Fetească albă, Arcaş;

maxim 82,00 hl/ha la soiurile: Riesling de Rhin, Şarba;

maxim 85,00 hl/ha la soiurile: Fetească regală, Aligote, Băbească neagră;

 

Pentru vinurile care vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.T.:

maxim 52,00 hl/ha la soiurile: Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Chardonnay, Traminer roz, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră, Golia;

maxim 60,00 hl/ha la soiurile: Fetească albă, Riesling italian, Merlot, Tămâioasă românescă, Busuioacă de Bohotin, Arcaş;

maxim 67,00 hl/ha la soiul Şarba;

 

Pentru vinurile care vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.I.B.:

maxim 46,00 hl/ha la soiurile Muscat Ottonel si Sauvignon, Tămâioasă românescă, Busuioacă de Bohotin, Golia;

maxim 52,00 hl/ha la soiul Fetească albă .

 

VII. CALITATEA STRUGURILOR LA RECOLTARE

 

Strugurii destinaţi producerii vinului materie primă pentru vinul cu denumire de origine ”IAŞI” trebuie să fie sănătoşi, cu boabele nezdrobite. Strugurii trebuie să fie introduşi cat mai urgent in procesul de fabricaţie.

Conţinutul de zahăr la recoltare trebuie să fie de minim:

187 g/l la toate soiurile, dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.M.D.;

220 g/l la soiurile albe şi 213 g/l la soiurile roşii, dacă vor purta menţiunea tradiţională D.O.C. – C.T.;

240 g/l la soiurile care vor purta mentiunea traditionala D.O.C. –C.I.B.

 

VIII.CARACTERISTICILE ŞI PRACTICILE CULTURALE ALE PLANTAŢIILOR

 

Plantaţiile din care se obţin vinurile cu D.O.C. trebuie să aibă o puritate de soi de cel puţin 80% Vitis vinifera, iar strugurii acestor soiuri se vor separa la cules de cei ai soiului ce stă la baza producerii vinului pentru care se acordă denumirea de origine.

Verificarea condiţiei de puritate de soi a materiei prime se face cu ocazia recepţionării strugurilor la cramă.

puritatea de soi a strugurilor va fi de 100% pentru producerea de vinuri care se valorifică cu denumire de soi;

o stare bună de sănătate - proporţia boabelor avariate nu poate fi mai mare de 10%,

densitatea plantatiei : minim 3.300 plante / ha (sau minim 75% plante viabile din densitatea proiectată)

irigarea: admisă numai in anii secetoşi cu notificarea O.N.V.P.V., atunci cand conţinutul apei in sol pe adancimea de 100 cm scade la 50% din IUA, prin folosirea unor norme moderate de udare (400-600 mc/ha).

recoltarea in verde - reducerea numărului de ciorchini la intrarea in pargă cand producţia potenţială depăşeşte limitele maxime admise prin caietul de sarcini.

In plantaţii se va asigura o protecţie fitosanitară eficientă pentru realizarea unei stări de bună sănătate a recoltei. In toamnele ploioase, cu pericol de atac de mucegai, se recomandă applicare desfrunzitului parţial in zona strugurilor la butucii cu masă foliară bogată.

 

IX. PRACTICILE OENOLOGICE ADMISE

 

Arealul delimitat pentru D.O.C. ”IAŞI” se incadrează in zona viticolă C I.

Vinurile produse in acest areal au caracteristici specifice şi o reputaţie ce poate fi atribuită numai acestei zone. Strugurii provin in proporţie de 100% din această arie geografică.

Practicile şi tratamentele oenologice se efectuează conform legislaţiei in vigoare.

Vinul produs in arealul delimitat are o tărie alcoolică naturală şi dobandită de minim 11,00% vol.

 

X. TEHNOLOGIA DE OBŢINERE A VINURILOR CU D.O.C. ”IAŞI”

 

Culesul strugurilor se efectuează la maturitatea tehnologică, dictată de tipul de vin care se doreşte a fi obţinut, in funcţie de conţinutul de zaharuri din struguri la recoltare, determinat prin urmărirea mersului coacerii.

Transportul strugurilor trebuie să se facă in vase adecvate, pentru a evita scurgerea mustului ravac.

Prelucrarea strugurilor trebuie să se facă evitand pe cat posibil macerarea timpurie.

Desciorchinatul parţial este obligatoriu. Simultan cu acesta se face şi zdrobirea parţială a strugurilor.

Zdrobitul strugurilor trebuie să favorizeze eliberarea sucului şi componentelor din pulpă şi pieliţă utile in timpul fermentaţiei, fără a determina strivirea sau făramiţarea ciorchinilor şi seminţelor.

Scurgerea mustului ravac se face pe cale gravitaţională. Acolo unde se folosesc scurgătoare dinamice, şnecul trebuie să aibă diametru mare şi turaţie mică.

Presarea boştinei se va face numai cu prese pneumatice discontinue. Se interzice folosirea preselor continue la prelucrarea strugurilor destinaţi obţinerii de vinuri cu D.O.C. ”IAŞI”.

Sulfitarea se va face asupra strugurilor, mustuielii sau mustului.

Asamblarea se face numai intre mustul ravac şi cel de la presarea I.

Limpezirea vinurilor albe este necesară şi recomandată.

Adaosul de levuri sub formă de maia sau la levuri liofilizate va asigura o populaţie viabilă de levuri specializate.

Supravegherea şi conducerea fermentaţiei se va realiza prin controlul permanent al temperaturii. La

vinurile cu rest de zahăr, sistarea fermentaţie alcoolice se face inainte ca zahărul să fie complet metabolizat, cand tăria alcoolică a vinului este cu 0,5-1 % vol. mai mică decat cea proiectată.

Vinurile roşii se trag de pe depozitul de drojdii imediat după terminarea fermentaţiei alcoolice.

Fermentarea malolactică la vinurile roşii este obligatorie.

Operaţiunile de depozitare, îngrijire şi condiţionare a vinurilor se vor face evitandu-se contactul cu aerul şi stocarea la temperaturi mai mari de 14 oC.

Maturarea vinului se va face in decurs de 6-12 luni, in funcţie de capacitatea butoaielor, natura biologică a soiului din care provine, tipul de vin, direcţia de comercializare. Această verigă poate avea loc in baricuri. Maturarea la vas de lemn este obligatorie pentru vinurile roşii cu D.O.C. ”IAŞI”.

Invechirea la sticlă minim 6 luni este recomandată pentru vinurile roşii.

Tratamentele de cleire albastră (demetalizarea) sunt necesare cand conţinutul in fier este mai mare

de 6 mg/l. Stabilizarea tartrică este obligatorie.

Îmbutelierea se va face in condiţii cat mai sterile.

 

XI. CARACTERISTICILE ANALITICE ŞI ORGANOLEPTICE ALE VINURILOR LA PUNEREA LOR ÎN CONSUM

 

a) Caracteristicile analitice :

Vinurile cu D.O.C. ”IAŞI” trebuie să prezinte următoarele caracteristici de compoziţie :

tărie alcoolică dobândită: minim 11,00% vol.;

aciditate totală (acid tartric): minim 4,50 g/l;

aciditate volatilă (acid acetic):

18 miliechivalenti pe litru sau 1,08 g/l, pentru vinurile albe şi roze;

20 miliechivalenti pe litru sau 1,20 g/l, pentru vinurile roşii;

5 miliechivalenti pe litru, in funcţie de utilizarea menţiunilor tradiţionale

extract sec nereducător:

minim 17,00 g/l pentru vinuri albe

minim 18,00 g/l pentru vinuri roşii

zaharuri totale, glucoză+fructoză, g/l, in funcţie de tipul vinului;

dioxid de sulf total, maxim :

150 mg/l pentru vinuri roşii seci;

200 mg/l pentru vinuri albe şi roze seci;

200 mg/l pentru vinuri roşii, al căror conţinut in zaharuri este mai mare sau egal cu 5,00 g/l;

250 mg/l pentru vinuri albe şi roze, al căror conţinut in zaharuri este mai mare sau egal cu 5,00 g/l;

 

b) Caracteristicile organoleptice :

1. Muscat Ottonel:

Aspect: limpede, echilibrat

Culoare: galben-pai sau galben intens, fără urme de oxidare

Miros: aroma tipică de muscat, foarte pregnantă, care evoluează prin invechire de scurtă durată intr-un buchet foarte complex.

Gust: tipic de muscat, puternic.

2. Sauvignon:

Aspect: limpede, plăcut

Culoare: galben cu reflexe verzui, strălucitoare, fără urme de oxidare

Miros: aroma intensă de floare de soc si citrice verzi, grapefruit şi fructul pasiunii.

Gust: fructuos, plăcut acid, cu multă prospeţime, armonios, complex.

3. Pinot gris:

Aspect: limpede, plăcut

Culoare: galben-limoniu, cu reflexe verzui, strălucitoare, fără urme de oxidare

Miros: aroma de flori de camp.

Gust: a floare de salcam

4. Fetească regală:

Aspect: limpede, echilibrat

Culoare: galben cu nuanţe verzui, fără urme de oxidare, pană la galben pai;

Miros: aromă de flori de camp, discretă, uşor invechit aduce a fan cosit şi miere

Gust: particular, prin invechire uşor eterat,semiaromat, particular

5. Fetească albă:

Aspect: limpede

Culoare: galben-pai, cu reflexe verzui, fără urme de oxidare.

Miros: delicat, fără o tipicitate anume, floare de viţa de vie

Gust: armonios, cu o fineţe naturală tipică, exprimată doar dacă este susţinut de aciditate

6. Riesling italian:

Aspect: limpede, echilibrat

Culoare: galben-pal, cu irizaţii verzui, strălucitor

Miros: aromă fină, plăcută, de strugure in pargă

Gust: aciditate mare, vioi, fructuos, cu post-gust plăcut, mineral

7. Traminer roz:

Aspect: limpede, strălucitor

Culoare: galben pai, pătat

Miros: aromă particulară de petală de trandafir, avand varful de caracter in primul an

Gust: plăcut, onctuos, complex

8. Chardonnay:

Aspect: limpede, plăcut

Culoare: galben-auriu cu irizaţii verzui

Miros: iz de unt proaspăt , fan proaspat cosit şi flori de tei

Gust: plăcut, floral, cu aciditate moderată.

9. Aligoté:

Aspect: limpede, transparent

Culoare: galben pai, nuanţe verzui

Miros: specific de pămant reavan, ciuperci champignon

Gust: uşor amărui, mineralizat, susţinut de o bună aciditate

10. Pinot noir:

Aspect: limpede, transparent

Culoare: roşu-maroniu, strălucitor, nu foarte intens colorat

Miros: aromă predominantă de cireşe negre amare şi vişine

Gust: fin, catifelat, delicat

11. Fetească neagră:

Aspect: limpede, translucid

Culoare: roşu violaceu, intens, clar, strălucitor

Miros: aromă originală, cu notă florală autentică, a prune uscate neafumate

Gust: plăcut şi catifelat, fără astringenţă exagerată

12. Cabernet Sauvignon:

Aspect: limpede, intens colorat

Culoare: roşu cu nuanţe violacee

Miros: aromă de fructe roşii de pădure coapte: coacăze roşii, merişor, mure şi afine, după invechire primeşte savoare discretă de vanilie

Gust: echilibrat, consistent, lung, ierbos, taninurile astringente fiind bine echilibrate in timp

13. Merlot:

Aspect: limpede, roşu intens

Culoare: roşu-aprins pană la roşu-inchis

Miros: aromă de fructe de pădure coapte: coacăze roşii, merişor, mure şi afine, zmeură şi fragi

Gust: consistent, plin, catifelat, uneori acid, foarte plăcut

14. Băbească neagră:

Aspect: limpede, transparent

Culoare: roşu-aprins nu foarte intens colorat

Miros: buchet floral, ce aminteşte de fructele proaspete şi struguri in pargă

Gust: foarte puţin taninos, consistent, plin, acid şi răcoritor.

15. Riesling de Rhin:

Vinul are culoare galben-pal cu irizaţii verzui, cu aromă fină, plăcută, de strugure în părgă, uşor acidulat, vioi, fructuos.

Are o aciditate ridicată, vinurile tinere sunt caracterlzate cel mai adesea d e arome de mere verzi, grapefruit,piersică,

miere.iarbă proaspăt tăiată precum şi de o vioiciune data de aciditatea destul de mare.

16.Golia:

Se prezintă cu o culoare galben-pai se remarcă prin fructuozitate.

Este preferat atăt ca vin tânăr, cât şi ca vin vechi, mais ale după o păstrare de 6-12 luni in butelii de sticlă, când, alături de arome câştigă şi un buchet fin.

17. Arcaş;

Vinurile obţinute au personalitatea pecifică naturii biologice a soiurilor din care provin susţinută şi de condiţiile locului de producere prezintă culoare roşu-rubiniu cu nuanţă violacee sunt fructuoase şi corpolente.

18. Tămâioasă românescă:

Vinul atrage a tenţia prin constitulie robustă onctuozitate prin maturare şi învechire amplificănd parfumul de flori de busuioc care-i sporeşte valoarea

19. Busuioacă de Bohotin:

prezintă culoare aparte, denumită popular culoare de "trandafir topit', uneori tentă violacee sau culoarea frunzei de ceapă uscată, aromă specifică plăcută de trandafir.

Aroma tipică de Tămâioasâ se păstrează aproape în întregime în perioada cănd vinul este tânăr.

Supus invechirii poate prezenta bună revoluţie şi chiar pe perioadă mai lungă de timp.

20. Şarba:

Vinul are culoare galben spre verzui, prezintă note citrice şi ierboase care li confera vioiciune şi prospetime, are

delicateţe florală specifică de trandafir, uneori de busuioc are personalitate şi prospeţime

 

XII. CONDIŢIILE DE COMERCIALIZARE

 

1. Imbutelierea vinurilor cu denumire de origine controlată ‘’IAŞI’’ se face, in mod obligatoriu, in butelii de sticlă, cu diverse capacităţi.

Inchiderea acestora se face cu dopuri de plută, din derivate de plută, din alte materiale admise in comerţul internaţional sau prin inchidere filetată asigurată.

In sistemul de ambalare şi etichetare, pentru vinurile cu denumire de origine controlată ”IAŞI” se utilizează eticheta principală şi contraeticheta (sau eticheta secundară).

 

2. In etichetarea vinurilor cu denumire de origine controlată ”IAŞI” se folosesc următoarele

indicaţii obligatorii:

a. denumirea la vanzare: vin cu denumire de origine controlată, insoţită de menţiunea

tradiţională D.O.C.-C.M.D., D.O.C.-C.T sau D.O.C.-C.I.B, abreviată sau nu;

b. denumirea de origine controlată ”IAŞI”

c. denumirea soiului, dacă vinul a fost obţinut din cel puţin 85% din soiul respectiv ;

d. tăria alcoolică dobandită, in volume;

e. menţiunea produs in Romania ;

f. indicarea imbuteliatorului/producătorului, cu caracterele cele mai mici folosite in inscripţionările de pe etichetă ;

g. volumul nominal al produsului conţinut de butelie, in mililitri, centilitri, decilitri sau litri;

h. data ambalării sau numărul lotului, cu posibilitatea stabilirii datei ambalării. Data ambalării se inscrie, prin marcare, pe eticheta principală sau pe contraetichetă;

i. menţiunea “conţine sulfiţi”;

j. tipul vinului dat de conţinutul său in zaharuri: sec, demisec, demidulce, dulce numărul

R.I.V. (numărul din Registrul Industriilor Viticole).

 

3. In etichetarea vinurilor cu denumire de origine controlată ”IAŞI” pot fi folosite următoarele

indicaţii facultative:

a) anul de recoltă, cu condiţia ca vinul să provină in proporţie de cel puţin 85% din anul indicat;

b) alte menţiuni, in conformitate cu legislaţia in vigoare;

c) menţiuni referitoare la anumite metode de producţie;

d) marca de comerţ, cu condiţia ca ea să nu creeze confuzii cu denumirea de origine controlată;

e) subdenumirea de origine (COPOU, BUCIUM, URICANI), după caz ;

f) denumirea plaiului viticol pentru vinurile provenite in exclusivitate din exploatarea indicată

g) numele persoanei (persoanelor) fizice şi denumirea persoanei juridice care au participat la procesul de elaborare a vinului;

h) se pot inscrie pe contraetichetă şi alte menţiuni care se referă la:

istoria vinului sau a firmei producătoare;

condiţii naturale ale arealului de producere, tehnici de cultură speciale, de cules şi de elaborare a vinurilor ;

recomandări privind consumarea vinului: temperatură, asociere cu mancăruri şi altele asemenea;

unele menţiuni suplimentare privind insuşirile senzoriale, date analitice, altele decat tăria alcoolică, indicaţii complementare asupra provenienţei, reprezentări grafice.

i) codul de bare al produsului.

 

4. Indicaţiile obligatorii se inscriu in acelaşi camp vizual.

Excepţie poate face data ambalării sau a numărului lotului şi menţiunea “conţine sulfiţi”

Indicaţiile facultative se pot inscrie fie pe eticheta principală, fie pe contraetichetă, fluturaşi sau buline.

5. Indicaţiile inscrise pe etichetă trebuie să fie citeţe şi vizibile. Termenii folosiţi in etichetare trebuie să fie inţeleşi de consumatori.

 

XIII. MENŢIUNI TRADIŢIONALE

Menţiunile tradiţionale:

C.M.D. – cules la maturitatea deplină ,

C.T. – cules târziu,

C.I.B.- cules la înnobilarea boabelor,

date de conţinutul in zaharuri la recoltarea strugurilor, in conformitate cu prevederile prezentului caiet de sarcini, pot fi utilizate numai pentru descrierea vinurilor cu D.O.C. ”IAŞI”.

Aceste menţiuni pot fi scrise pe eticheta principală, fie in intregime, fie prescurtat, astfel:

D.O.C. – C.M.D.,

D.O.C. – C.T.,

D.O.C. – C.I.B.

 

In cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “IAŞI”,

maturate minim 6 luni in vase de stejar

şi invechite in sticla timp de cel puţin 6 luni,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Rezervă.

 

In cazul vinurilor cu denumire de origine controlată “IAŞI”

maturate minim un an in vase de stejar

şi invechit in sticlă timp de cel puţin 4 ani,

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Vin de vinotecă.

 

In cazul vinurilor cu denumire de origine controlata ”Iaşi”

introduse pe piață inainte de sfarșitul anului in care a fost obţinut

se poate utiliza la etichetare menţiunea tradiţională Vin tânăr.

 

XIV. DECLASAREA VINULUI CU DENUMIRE DE ORIGINE CONTROLATĂ „IAŞI”

 

In cazurile in care vinurile nu indeplinesc in totalitate condiţiile de a fi valorificate cu denumirea de origine controlată ”IAŞI”, sau dacă pierd aceste condiţii, ele vor fi declasate in alte categorii pe baza unor proceduri elaborate de O.N.V.P.V..

1. Declasarea vinurilor cu D.O.C. se stabileşte de către O.N.V.P.V. dacă:

a) vinul a suferit alterări din punct de vedere calitativ;

b) vinul a fost supus unor tratamente sau practici oenologice neautorizate pentru această categorie de calitate.

2. In faza de producţie, producătorul poate să solicite O.N.V.P.V. declasarea unui vin cu D.O.C.

Dacă in procesul de certificare vinul declasat nu poate fi incadrat la vin cu indicaţie geografică, acesta se va incadra automat la alte categorii.

 

XV.AUTORITATEA DE CONTROL ŞI CONTROLUL RESPECTĂRII SPECIFICAŢIILOR PRODUSULUI

 

Autoritatea desemnata pentru controlul si gestiunea denumirii de origine controlată ”IAŞI” este

Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.), prin Inspectoratul Teritorial Iaşi,

B-dul Ştefan cel Mare şi Sfant, Nr.47-49, cam.17,

 tel 0040 232 222 992, 000752 100 992,

e-mail iasi@onvpv.ro.

Autorizarea plantaţiilor producătoare de struguri cu D.O.C., controlul vinurilor cu D.O.C., declasarea acestora şi eliberarea Certificatelor de atestare a dreptului de comercializare pentru vinurile obţinute in denumirea de origine controlată ”IAŞI” se face la solicitarea producătorilor care se supun condiţiilor din prezentul caiet de sarcini, in baza procedurilor elaborate de către O.N.V.P.V..

Controlul anual al vinului, efectuat de către O.N.V.P.V. constă in:

a) examinarea analitică a vinurilor, care constă in verificarea buletinului de analiză care să conţină cel puţin următorii parametri:

tăria alcoolică totală și dobandită;

zaharuri totale, exprimate ca fructoză şi glucoză;

aciditate totală;

aciditate volatilă;

dioxid de sulf total;

b) examinarea organoleptică, care constă in verificarea caracteristicilor (aspect, culoare, gust, miros).

c) verificarea condiţiilor prevăzute in caietul de sarcini.

Controlul menţionat la lit. a) şi lit.b) este realizat de către Comisia de examinare constituită la nivelul denumirii de origine controlată ”IAŞI”; Comisia este alcătuită din inspectorii de specialitate ai O.N.V.P.V., membrii A.D.A.R. şi reprezentanţi ai producătorilor.

Metodologia de control aplicată de O.N.V.P.V., prin intermediul inspectorilor de specialitate, se realizează prin:

eşantionare şi

control sistematic in toate fazele de producţie.

In scopul verificării conformităţii cu caietul de sarcini, O.N.V.P.V. controlează:

instalaţiile, capacitatea operatorilor de a indeplini condiţiile prevăzute in caietul de sarcini;

produsele in orice etapă a procesului de producţie, inclusiv cea a ambalării, pe baza unui plan elaborat de către autoritatea competentă şi care a fost adus la cunoştinţa operatorilor, care acoperă fiecare etapă de fabricare a vinului.

Modificări ale specificaţiilor produsului

 

Orice solicitant indreptăţit, conform legislaţiei in vigoare, poate solicita aprobarea unei modificări a specificaţiilor produsului pentru denumirea de origine controlată ”IAŞI”, in special pentru a ţine cont de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau pentru a redefini aria geografică.